Dorinel Ghițău – Poezii

Empatie

Un suflet blând,
în mine-adânc, uitat, 
mă înfioară amestecând emoții… 
Nesomn de gând 
venit în miezul nopții,
să-mi redeschidă visul îngropat.

În tot misterul 
noaptea-i numai vis: 
…și-atât de greu îmi e să înțeleg, 
de parcă cerul 
n-ar mai fi întreg… 
Nu mă mai poate duce-n paradis!

Tot ce simțeam aprins 
acum s-a stins. 
E numai așteptarea în delir… 
– rămân cu mâna-ntinsă 
“Rege Lear” –
sfârșitul rațiunii să-l suport.

În empatie caut sens, să pot –
iubirea ta s-o înțeleg… în Tot!

Parfum de gând

Poftiți în al iubirilor muzeu – 
accesul este liber, 
poarta-i scrum… 
acum este momentul oportun! 
– Se vizitează 
dinspre răsărit, spre apus – 
…un raft cu frunze, 
la intrare-am pus 
pentru desculții care vin mereu!

Un ghid multicolor vă va-nsoți! 
– Este înalt 
și-n arc de cerc adus –
El însuși a iubit și a expus 
din vis, nebănuite fantezii!

Esențele iubirilor se torn 
din mici recipiente-n țesături 
de rochii, de eșarfe …sau de frac
Unele sunt foarte vechi 
și tac… 
– au spre rever – 
miros de flori de ger!
…Apropiați-vă pe vârfuri 
– Încă dorm! 

Decoru-i umed, trebuie să știi 
– poți să aluneci! 
Este indicat –
să fii îndrăgostit cu-adevărat.

Un tandem

Din mine însumi ies, 
mi-e trupul plin! 
Mă torn în tine fir cu fir, adun 
cuvintele nespuse și compun 
cu tine dedesubt, clepsidra mea!

Ce Timp nebun de tine nu ar vrea, 
în universuri paralele, un cilindru 
să alipească simplu sfera ta de-a mea
să-ți fie în tandem, clepsidru?

Atracții inverse ne vor întoarce… 
perpetuum mobile, există, vom afla, 
epuizați de timp ne va salva 
mereu, schimbarea sensului de drum.

În noi, atâta timp a mai rămas, 
cât răsturnarea-n următorul pas!

Noul drum

…mi se coboară liniștea în gând. 
sunt sigur că miros intens a tine, 
zâmbesc… așa, cu ochii-nchiși, mi-e bine: 
– pot să te simt prin mine alergând!

e încă zi. senin, un vis cărunt…
lasă prin aer umbre de lumină, 
un tremur de chemare fără vină 
a tot ce pentru tine-ncerc să cânt

poate să ningă! …să acoperim 
cu alb și rece, teatrul desuet: 
în el își joacă rolul un poet 
care ne-așteaptă simplu: să-l iubim!

apoi… cuprinși de dor, iubind o stea
în noapte vom urca spre vis. 
totu-i plutire, totul e deschis 
oricărui gând frumos… putem visa! 

rămâne-n noapte numai liniștea 
să tacă pentru tine noi chemări. 
le auzi? 
voi lumina venirea-ți cu o stea!

Spre tine

Mi-a fost atât de aproape și departe 
s-ajung la tine, zbucium nesfârșit 
de dor… să uit că mă desparte 
tot spațiul tău, pierdut în infinit…

Mai obosesc, așa… nepotrivit.
…îmi e voința-ntreagă atât de vagă,
de parcă aș avea un infinit 
de timp, să simt cât mi-ești de dragă!

Odihna căutării mele ești! 
…senin, mă reîndrăgostesc de tine, 
captiv al întâmplărilor firești, 
mă dărui bucuriilor puține!

Spre tine împlinire, doar spre tine
mă-ndeamnă părți din mine, așteptând 
întregul să-l refacă, pentru-n mâine
cu toate retrăirile din gând! 

Plecat în somn… și reîntors vibrând 
– te-nțeleg azi, mai mult decât oricând!

Dorinel Ghițău – Poezii