Gânduri și impresii despre Centenar

Ne apropiem de cea mai importantă sărbătoare a României – Ziua Națională și mă tot gândesc și analizez cum a fost, cum este și cum va fi România.

Ca și indivizi putem fi noi demni de un trecut în care străbunii noștrii au luptat din răsputeri pentru visul nu doar al întregirii țării ci și al unei țări prospere, demne și puternice? Idealurile s-au trasnformat în ipocrizii și asistăm tot mai mult cum înflorește capitalismul de cumetrie, în corupția dar și în pasivismul „tradițional” românesc. Amintiți-vă de versurile imnului național: „Deșteaptă-te române!”

Ce sărbătorim noi cu mândrie la 1 Decembrie, este actul unirii, este dovada că străbunii noștri erau uniți și împreună au realizat ceva de care noi astăzi suntem mândri că avem o Românie mare. Scriu aceste rânduri și mă gândesc la bunicul meu care a luptat în al doilea război mondial, care a fost și deținut politic și câți au mai fost ca el care au luptat pentru o ROMÂNIE MARE ȘI ÎNFLORITOARE.

Dacă răspundem sincer la o întrebare simplă, și anume: „Ce sărbătorim noi românii în An Centenar?”

Răspunsul: La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România (1 decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918, iar în 2018, la 100 de ani de la acele evenimente, sărbătorim CENTENARUL MARII UNIRI.

O scurtă privire aruncată asupra hărții României anului 2018 și a celei din 1918 ne arată că România nu mai arată ca acum 100 de ani, după Marea Unire iar acest lucru ar trebui să fie un motiv de reflecție, dar mai ales de conștientizare că e de datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de grație 1 decembrie, a anului 1918.

În acest an vorbim tot mai mult despre unire, despre patriotism, despre iubire de neam, dar adevăratul adevăr ne doare să-l auzim.

Eu am să-mi asum răspunderea să spun concret ce văd astăzi în România mea. Îmi permit să spun România mea, pentru că atunci când am plecat din țară, nu am părăsit patria, ci sistemul de conducere care devenise un iad în care erau asmuţiţi tinerii contra bătrânilor, slujbaşii contra pensionarilor, civilii contra militarilor, orăşenii contra ţăranilor, ignoranţii contra intelectualilor, bolnavii contra medicilor. A lăsat pe drumuri sute de mii de intelectuali, a afectat grav pensiile şi salariile tuturor românilor, a alungat din ţară milioane de tineri apţi de muncă, a dus România în pragul dezastrului economic şi social.

Vă mai amintiți de sloganul scandat vehement „Noi nu ne vindem ţara!”?! – Referitor la acest slogan, eu ca româncă, mă simt astăzi ca un fiu risipitor care-mi bat joc de moștenirea lăsată de părinții care cu greu au adunat să am eu un trai mai bun ca al lor.

Că tot suntem în An Centenar, spre deosebire de strămoșii noștri care întregeau România, noi astăzi o vindem cu hectarul. „În România, nu există informații statistice oficiale despre terenurile agricole deţinute de străini dar, conform datelor ce provin din diverse surse, până la 20% din suprafaţa agricolă este acum în mâinile investitorilor din afara UE, iar 30-40% este controlată de investitori din UE”, informează un studiu realizat de „Transnational Institute” din Amsterdam, care a fost prezentat recent în Parlamentul European de la Bruxelles.

Cei care trag aceste sfori, liniștesc marea masă a populației care nu citește, nu se informeză și se lasă manipulați cu tembelizorul, cu o propoziție simplă: „Investiţiile străine creează locuri de muncă.” Nu-i așa!

De exemplu, Genagricola, holdingul agricol al firmei de asigurări italiene Generali, care controlează 4.500 ha din România, a generat numai 62 de locuri de muncă în 2013. (…) Compania Emiliana West Rom, care are afaceri în vestul României, deţine o suprafață de 11.000 ha și oferă locuri de muncă pentru 99 de persoane. În mod similar, compania Transavia, care controlează 12.000 ha de teren in zona Clujului din România, are doar 12 angajaţi pentru activităţile desfășurate în împrejurimile satului Aiton, în principal pentru condusul tractorului, supravegherea și întreținerea tehnică a echipamentului.

„Noi nu ne vindem ţara!”. O dăm la hectar. O dăm cu tot cu osemintele celor ce au luptat și care odihnesc în pământul ei. O dăm cu pâinea copiilor noștri și cu petecul de cer de deasupra, din care ne veghează Dumnezeu. O dăm, să scăpăm de-o grijă, ca și cum după noi, poate să vină potopul.

Cea mai mare fermă din România, Agricost are în concesiune de la statul român circa 50.000 de hectare de teren agricol în Insula Mare a Brăilei până în anul 2032. Tranzacția va face ca cea mai mare fermă din România să fie controlată de o companie străină, deținută de unul dintre liderii politici din Emiratele Arabe Unite. ”Este un exemplu de ipocrizie din partea PSD, cei care se bat cu pumnul în piept că nu vând țara străinilor. Insula Mare a Brăilei e cel mai fertil teren agricol din România. Dacă voiau să îl păstreze pentru România puteau gândi un proiect integrat de producție, astfel încât să aducă și plus-valoare prin procesarea materiei prime.”, a declarat Dacian Cioloș, fost premier și fost comisar european pentru agricultură.

Pentru că locuiesc în Austria, aud foarte des de la românii care vin la lucru în străinătate cum spun tare supărați că se simt sclavi la străini. Ei bine, tot așa vă veți simți și pe acele locuri de muncă create pe terenurile și firmele vândute la străini – sclavi în țara voastră pe pământul vostru, pentru care strămoșii noștri și-au dat viața și l-au apărat cu pieptul gol, pentru ca noi astăzi să-l vindem așa ușor. În tot acest timp, românii acuză pe cei care cumpără și nu pe cei ce vând.

Dar logic vorbind, cumpărătorul cumpără marfa pusă la vânzare de către vânzător, deci cine este vinovat?! Categoric cel care vinde. Și cine este cel ce vinde?! Categoric cel ce are ce vinde, iar aceștia nu sunt oamenii de rând care au fost mereu legați de glie și de pământul strămoșilor, ci cei de la putere, care fac legile după bunul plac, spre a le servi interesele personale. Dar asta nu ne scade pe noi de vină și știți de ce?! Pentru că cei ce nu au ieșit la vot, sau cei care au mers și au votat influențați de mici și bere, de uleiul și zahărul primit, sau cei ce doar au ascultat cuminți la tembelizor ce li s-a spus frumos zâmbind de cei ce doreau să ajungă la putere și promiteau marea cu sarea, toți acești oameni de rând sunt complici la dezastrul în care se află țara noastră.

Foarte des auzim de la unii români spunând: „ dar ce mi-a dat Guvernul Ponta, sau ce mi-a dat  Guvernul Tăriceanu, sau …“  La acest capitol, îmi aduc aminte cum spunea John F. Kennedy în discursul său din 1960 „Nu întrebaţi ce poate să facă ţara pentru voi, întrebaţi-vă ce puteţi face voi pentru ţară.” Dacă fiecare fiecare cetățean și-ar lua în serios și cu deplină responsabilitate rolul său în societate, țara noastră ar fi altfel. Deși mai am multe de spus, am să încerc să mă opresc aici și am să închei cu un alt citat: „Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” — Mahatma Gandhi

Și penrtru că ne aflăm în Anul Centenarului Marii Uniri, urez „La Mulți Ani!” tuturor românilor și celor ce simt, gândesc românește și iubesc România!

La Mulți Ani, România!

Cu respect și prețuire de patrie și neam românesc,

Daniela Gumann.