De multă vreme tot observ acest fenomen, dar astăzi m-am hotărât să vi-l prezint concret, mai ales că România în 2019 este an electoral. Iată cu ce ne spală creierul cei de la tembelizor! Din acest motiv, canalele de televiziune prezintă ştirile cu impact la public – scandaluri, bârfe,….
Iată şi interesul pentru politică. Nu am vrut să postez despre vreun posibil nou candidat, pentru a nu se crea impresia că vreau să-i fac publicitate, dar este clar de unde ni se trag toate relele de care toţi se plâng. De la simplul fapt că nu ne informăm, că nu ne implicăm. Mai bine stăm pe margine şi criticăm că e mai simplu.Cei ce vor veni la conducere sunt cei ce ne vor dirija impozitele şi taxele, ne vor reprezenta în lume. Au apărut fel de fel de partide, care mai de care mai ciudate şi mai pline cu cadavre, din dorinţa de a ajunge în frunte, dar nici măcar nu ştiu să ţină un discurs, nu vorbesc corect gramatical limba maternă, iar unii au în CV-ul lor doar diploma de bacalaureat. Înformaţi-vă dragii mei români! Chiar dacă am plecat din ţară, mă interesez de soarta ei şi fac tot ce pot ca să o promovez onorabil. Informaţi-vă despre cei ce candidează!
Mă uitam la ascensiunea unui ministru(la fel nu dau nume pentru a nu se crede că urmăresc pe cineva anume – oricum, cam toţi sunt la fel), care imediat ce a terminat facultatea Spiru Haret a primit un post de secretar de stat, apoi tot mai sus, tot mai sus şi la numai 3 ani de la absolvirea facultăţii a ajuns şi ministru. Părerea mea?! REVOLTĂTOR!!!
Numai după ce ne mor scriitorii, actorii, savanţii îi onorăm iar alţii se mândresc că sunt români ca şi aceştia. „Unii își vor umfla pieptul, arătând lumii o fotografie cu El. Alții vor povesti anecdote, vagi întâmplări în care erau împreună, – lustruindu-se încă o dată pe ei. Unii vor întinde mâna spre raftul prăfuit unde-i stau, de ani buni, cărțile. Alții vor întreba „Cine era ăsta?”, „A, nimic, un poet.”, se va spune. Unii își vor urla durerea pe străzi. Alții vor suferi în tăcere. Vai, ce ființe previzibile suntem noi, trăitorii de rând!” – spunea filosoful şi eseistul Mihai Şora.
Şi ca să vă dau exemple concrete, cum a trăit Mihai Eminescu, pe care în curând îl sărbătorim?! Dar şi mai recent, cum a fost apreciat Adrian Păunescu cât a trăit şi cum este după ce a murit?!
Se pare că blestemul acestei naţii este să nu-şi recunoască şi cultive valorile, nedându-le şansa să lucreze în beneficiul naţional. România nu devine ceea ce merită cu prisosinţă să devină, printre altele şi pentru că oamenii buni sunt îndepărtaţi… Cineva doreşte ca România să stea pe loc, ba chiar să dea înapoi. Suntem singura ţară din fostul bloc comunist care o duce mai rău decât înainte de revoluţie pentru că ne mâncăm între noi. Cât timp am locuit în România, nu reuşeai să faci ceva dacă nu aveai suţinere politică sau materială serioasă, când am ajuns în Austria, datorită propriilor merite, am fost aleasă în unanimitate de către austrieci să reprezint 31 de firme şi landul Salzburg – imediat, am vrut să împart bucuria cu confraţii mei români, cred că deja bănuiţi ce a urmat – care mai de care au comentat dur şi asta de la românii mei. Trist dar adevărat „Să moară şi capra vecinului”, nu?!
Închei cu un citat al domnului meu profesor Constantin Frosin: „ Tare mă tem că cei care au născocit formula aia nenorocită: <România-i o ţară frumoasă, păcat că-i locuită !>, au de gând să depopuleze ţara asta de români ≤ intervenţia mea (capabili)≥, pentru a o prelua ei şi a face din ea Grădina Maicii Domnului. „
Cine are urechi să audă, până nu e prea târziu. Informaţi-vă, dragii mei români despre cei ce vor să vină la conducere, că după ce se instalează, vedeţi ce greu este să-i daţi jos.