Dorinel Ghițău – Poezii

Schimb de stare

Mă desfrunzesc și umerii-mi ridic.
Mereu plecări spre iarnă, am avut 
și împlinirea faptei m-a durut – 
când a venit nebună-n viața mea!

O fi ceva – în toamna asta grea(?) 
Mereu aduce-n mine o schimbare, 
iar eu o-mbrățișez tardiv – și doare 
atât de surd – când vreau să mă implic…

Frumoasă Toamnă-n mine vii și pleci! 
Revendici locul tău – și-l părăsești 
atunci când “Totul” pentru mine ești, 
lăsându-mi iar – părerile de rău!…

Să facem schimb: – Fii tu în locul meu! 
…și lasă-mi mie neschimbat parfumul 
iubirii și-mplinirii tale – drumul 
pe care vii mereu să mă petreci! 

Frumoasă Toamnă, îți voi da în schimb, 
(spre iarnă veșnică – de vei pleca)
singurătatea mea… să-ți fie nimb!

Repetabila patimă

Mi-aduc aminte! …Parcă ai mai fost 
prin viața mea trecută, viitoare?… 
Trăiesc ceva reîntâmplat – și doare 
că te-am uitat – știută pe de rost!

Când te-ai desprins din mine-am tresărit
și cred c-am suferit atât de tare 
încât s-a stins o flacără-n uitare 
și – fără tine -n beznă am pierit!

Un timp am stat, așa: – Nedefinit!

Mă-ntorc acum, din viața viitoare, 
Să pătimesc ceva nepătimit – 
să dau un sens trecutului greșit!…
Nu schimb nimic – doar pun o întrebare:

– În altă viață – voi mai fi rănit? 

Daaa… 
Calmă voce, ca o mângâiere 
și alinare a sufletului meu – 
De nicăieri venind, de pretutindeni, 
se-aude blând: – Așa va fi mereu!

Cădere de vânt

Mă pierde iubirea în tine? …nu știu 
de ce, unde sunt, cine sunt și ce fac…
de neînțelesuri cuvintele tac 
strivite pe buzele tale, târziu…

Mi-e toamnă deși-i primăvară, o știu! 
…o văd tânguită pe urme-mi călcând – 
Iupoaică bătrână, cu ochii-i curgând 
în urlet mocnit, hârâit și pustiu…

De însumi pierdut, cu tine în gând, 
îmi țin răsuflarea să nu mă înec 
în toamna prin care aripile-mi trec 
în inversul zbor spre apus lunecând.

Alături să-ți fiu… dureros – vin pe vânt, 
mireasmă de cetini și rouă din munți, 
bătrân menestrel – gonit de la nunți 
să-ți plângă pe strune un ultim descânt. 

Atât îmi mai sunt, atât îți mai sunt – 
în munte așteptând – cădere de vânt!

Dorinel Ghițău – Poezii – martie 2019