Ideile sclipesc electric in inalturi
Te ametesc sub frunte , cu durere
Se pierd taras ori in inalte salturi
Le vezi , le simti sau sunt doar o parere ;
Se-nalta in eter spre Dumnezeu
Ori se -adancesc in tainicele straturi
Si scormonesc muncind din greu…
N-au limite , n-au granite , n-au haturi .
Idei de aur langa negrele idei,
Idei lumina ori insangerate,
Se-aduna in vartejuri la acei
Cu creiere straluminate .
Veniti si cantariti ,iubiti ideea
In existenta lumii ea ofera cheia .
Ai lasat in lumea mica
Zbor vioi de randunica.
Ai deprins in lumea mare
Ascutimi de circulare ,
Lovitura cu fandare..
Dar stiai din lumea mica…
Tot ce se inalta…pica.
Ai deprins in lumea mare.
Semetia de spinare.
Dar stiai de cand te-ai dus
Cum se tine capul sus.
Aprig dor de inaltare
Ai deprins in lumea mare.
Din parinti ai invatat
Rostul lucrului curat
Bine ca nu ai uitat.
UN DIALOG CU ,,LUMINA PRIETENA „
-Lumina prietena , prietena lumina,
Strecurata -n zori prin frunze verzi ,
Spre ziua care va sa vina ,
Sa nu te pierd , sa nu ma pierzi.
-Eu vin din rasarit de soare
Sau vin discreta in amurg,
Din luna plina , plutitoare
Si clipele-n lumini se scurg .
-Lumina prietena ,prietena lumina,
Te-astept in zori cu ochii largi
Sa vii la mine in gradina
Si umbre negre sa le spargi .
-Eu vin cu ziua si cu soare
Si cu fiori de dimineata,
Vin cu luciri si cu racoare
Si cu speranta-n noua viata .
-Lumina prietena , prietena lumina ,
Cu liniste sosesti in prag,
Eternitatea ti-e vecina
Si sufletul l-alini cu drag .
-Eu vin cu raza , cu scanteia,
Ce-aprinde visul de copil
Si-ncununeaza vag femeia
In diminetile de-april .
Si vin cu viata si caldura
In roua blandei dimineti
Iar raza mea topeste ura,
Caldura mea nutreste vieti .
In mugurii rotunzi si beti.
E-atata seva in gradina
Spre viata care sta sa vina
Intru lumina!
Elena Vlase Munteanu – Versuri