Vicolind
Tot vicolind tot vicolind
Mă muşcă lupul din colind
Şi nu ştiu dac-o fi fiind
Ochiul candelei s-aprind –
Tot vicolind tot vicolind
Crenguţa ta privesc cu jind
Cum alţii fructul îţi desprind
Că eu rămîn orbecăind –
Tot vicolind tot vicolind
Cînd pe la Prut cînd pe la Ind
Mi-am spart corabia în Pind
Şi-acelaşi sînt şi tot iubind
Tot vicolind tot vicolind
Nici timpul n-am cum să-l mai prind
Mă urlă lupul din colind
Icoana ta să pot s-aprind…
Pînza vinului tînăr
Între două ciubere cu struguri striviţi
de picioarele Mariei şi-ale fetelor ei,
flutură pînza vinului cel tînăr – coamă de leu,
de neatins ca şi pînza copilului dormind –
Eu mă joc în oglinda vinului cel tînăr
şi lama cuţitului e roşie ca un trandafir
strivit, lîngă mine e cineva fără umbră,
umbra-i chiar pînza vinului cel tînăr –
Ţîşnind puternic printre degetele Mariei
vinul cel tînăr pare un foc ce-mi ademeneşte
trupul înnoptat, mirarea mea de-a fi încă
stăpîn pe vinul cel tînăr cu pînza-i pe ochi –
Şi totuşi eu caut dincolo de pînza vinului
cel tînăr, caut zumzetul cenuşii ce va fi
ultimul din destrămarea focului, mai aproape
de strigătul meu ca vinul fluturînd la tine!
Sub semnul vinei
Cînd nu mai vii, grădina trece în oglinzi
Împurpurînd încet căderea ceţii mai întîi,
Cînd nu mai vii, înseamnă că mă vinzi
Chiar versului ce-l scriu, în care-o să rămîi;
De nu mai vii, rămîi Doamnă în grădină
s-auzi murind privighetoarea pe-un ram,
cărarea şerpuind nu-i decît o ghilotină
ascunsă-n salcîmi de pe cînd tînăr eram…
Cînd alergi
Cînd alergi pe vîrfuri de plopi
soarele ţi se culcă pe mîini
şi pe pleoape,
cînd vine noaptea cu luna
numai jumătate,
ca un vînător înzăpezit
eu încă mai depăn scara de cînepă
pîn-la coapsele tale
păsări gemene
devorînd lumina.
Lupul cel tînăr
Pentru o noapte a sîngelui
înflorind uneori pînă în cartea
cea veche cu umbre încă întregi,
pe scări invizibile, către vămile
cui te cobori pe funii de ceaţă
dansul dintîi să dezlegi?
Şi parcă e-o plutire şi parcă-n
adîncul ferestrelor înot
şi noaptea-i lupul cel tînăr
cu sînge pe bot!
Sterian Vicol – Versuri