D.G.: Ce i-ați spune despre dumneavoastră cuiva care nu vă cunoaște?
C.A.D.: Sunt un om simplu înzestrat de Dumnezeu cu puțin har în arta creației. În râvna strădaniilor mele pentru tot ce am făcut în arta plastică și în arta scrisului nimic nu am precupețit: nici timp, nici efort, nici iubire. Dintre toate acestea nimic nu poate fi tălmăcit în cuvinte; nici generozitatea, nici profesiunea, nici frumosul, ci numai alegerea de a crede necontenit în Dumnezeu fiindcă toate, de la El pleacă. Iubesc și prețuiesc oamenii care caută ca și mine sufletul luminii. În momentul în care eu dăruiesc cuiva ceva, nu aștept niciodată să mi se întoarcă ceva înapoi. Uimirea emotivă în fața enormelor întâmplări pe care mi le-a hărăzit viața din partea multor oameni, m-au însoțit permanent înlăuntrul și în afara mea. În mecanismul inimii mele mulți au încercat să pătrundă, dar puțini au rămas în sentimentul ei – numai acei oameni care au fost consecvenți ca și mine față de aproapele său, față de credință , față de cuvântul dat.
D.G.: Dacă aruncați o privire asupra palmaresului dumneavoastră, care ar fi cea mai importantă reușită de care v-ar place să povestiți?
C.A.D.: Dacă arunc o privire asupra creației mele, se cuvine să spun că mă bucur de amundouă, deoarece au fost ziditoare numelui. Lucrările pictate sau cele scrise, au fost lucrate sub osârdia inspirației și luminii primitre de Sus, dar și a unor oameni care au căutat valoarea – oglinda autentică – din seamănul său, spre folosul tuturora. Ce aș spune despre cele 58 de expoziții personale organizate în țară și străinătate, ori despre cele 140 de expoziții colective la care am participat, același lucru l-aș spune și despre cele 19 – 20 de cărți al cărui autor sunt. Le cinstesc pe toate, doarece prin ele am călătorit prin locuri roditoare de cultură al acestui pământ.
D.G.: Care a fost momentul în care scrisul a apărut în viața dumneavoastră?
C.A.D.: Se cuvine să aduc aminte că am cochetat cu scrisul de prin clasa a V a ori clasa a VI a din școala generală unde învățam. Primul meu îndrumător și mentor a fost profesorul de limbă franceză Ion M. Gane. Pe atunci nu știam că Domnia Sa era poet cu câteva cărți editate, traducător și fondator al unei reviste literare și că, după terminarea studiilor lucrase la Biblioteca Academiei Române. Dânsul permanent mi-a sugerat și mi-a recomandat ce să citesc și cum să scriu; cenaclurile și revistele la care să colaborez. Prima mea carte tipărită pe lângă toate publicațiile din reviste literare a fost în anul 1999. Cartea se numește ” Sonate ”- poezii și a fost lansată pe data de 6 decembrie 1999 când am avut și o expoziție personală ” Brăila Port la Dunăre”, eveniment cuprins în Zilele Orașului Brăila, Sf. Ierarh Nicolae, fiind patronul spiritual al orașului. Atât cartea cât și expoziția s-au bucurat de un real succes prin participarea unui numeros public; oameni de cultură, personalități ale orașului, profesori, elevi.
D.G.: În fața publicului vă faceți remarcată atât ca poetă, cât și ca pictor și grafician. Care este de fapt locul în care vă simțiți cel mai bine, la biroul de scris, sau în fața șevaletului?
C.A.D.: În această comunicare de idei, unele teme pe care le tratez sunt concepute la masa de lucru; cum este acuarela și grafica în peniță. Această metodă folosită îmi este plastică și intuitivă și în emoția pentru scris. De aici îmi vin ideile și temele pe care le tratez. Mă simt bine la amundouă deoarece ele sunt precum doi frați gemeni.
D.G.: Cum ați reușit să ajungeți în China cu Eminescu?
C.A.D.: Întregul meu timp pe care l-am acordat lui Eminescu, se definește ca o cateheză acestor ani. Să mă explic; grafică cu Eminescu și ilustrație la poezia sa am început-o acum 25 – 28 de ani în urmă. La acea vreme, puțini aveau îndrăzneala să se apropie de chipul lui, ori să-i ilustreze opera. Doar marii artiști profesioniști! Când mărturisesc acest lucru spun: Ligia Macovei, Sabin Bălașa, Dimitrie Paciurea, Gheorghe Anghel, Ion Jalea. Metoda mea de lucru (linie și puncte) a constituit pentru unele persoane o mare uimire. Mi s-a mărturisit de către o poetă care m-a invitat la ea acasă în București, că unul dintre aceștia a mărit pe ecranul computerului grafica mea preluată de pe un blog al meu, să vadă cu amănuntul cum este lucrat. Era convins că fac același lucru ca și dânsul; grafică pe calculator, apoi revin cu unele retușuri. Mi se pare impardonabil să semnez asemenea lucrări. De-alungul timpului, expozițiile închinate lui Eminescu au fost următoarele:
Botoșani 2003, 2005, 2015 când am luat Premiul ” Teiul de Argint ”
Chișinău – Rep.Moldova 2012, 2013
București 2014; Brăila 2014, 2015
Cernăuți – Ucraina 2016; Beijing – China 2016. Pentru expoziția personală din China, am primit invitație din partea Institutului Cultural Român de la Beijing, în urma expozițiilor avute cu Eminescu. Astfel în 2016 de Ziua Culturii Române pe 15 ianuarie, Ziua lui Eminescu, am fost prezentă cu expoziție la Beijing și actorul Emil Boroghină cu un recital de excepție din opera eminesciană.Pe lângă expozițiile mele închinate lui Eminescu, am scris și trei cărți închinate lui;
– Avem nevoie de Eminescu, anul 2013
– În China cu Domnul Eminescu, anul 2017
– Mărite Eminescu, anul 2019.
D.G.: Dintre cărțile publicate de dumneavoastră care este preferată și de ce?
C.A.D.: Tuturor cărților publicate de mine am încercat să le aduc expresia unor lucrări minunate prin cuvinte și imagini: grafică proprie care să împărtășească prin privirea lor, iubire și limpezime. Îmi iubesc cărțile în aceiași măsură deoarece prin ele transmit gândurile și sentimentele mele: iubirea de aproape; credința și respectul despre cei care am scris; frumusețea arealului locurilor pe unde am trecut. Ultima carte apărută în iunie 2019, o iubesc la modul special. Se numește ” Mărite Eminescu ” care a apărut la două edituri: Editura Mușatinia – Roman, și Editura PIM – Iași, și este închinată poetului nepereche la împlinirea celor 130 de ani de la moartea sa. Cartea cuprinde 130 de poezii închinate lui și 130 de desene în peniță și acuarelă, ilustrații la poezia sa. Cartea o consider un dar de preț care de fiecare dată a trezit în mine întrebări fără răspunsuri. Pentru mine, credința și iubirea din poezia Domnului Eminescu, sunt mai tari decât moartea!
D.G.: Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii cărților al cărui autor sunteți?
C.A.D.: Nimic nu este transmis cu adevărat dacă nu este transmis cu credință și iubire de oameni și de Dumnezeu! Orice ai vrea a spune prin ceea ce scrii, dacă nu o spui din inima sufletului tău, o spui pe jumătate. Inima și sufletul bun al unui om sunt precum o rugăciune! Dumnezeu îți va constitui cu adevărat gândul în tot ceea ce faci prin scris și artă când iubești și nu urăști, când dăruiești și nu ceri, când accepți și nu ignori, când vezi adevărul și nu te faci că ești orb, când nu ești ce încerci să pari a fi.
D.G.: ” Nimeni nu poate trăi fără prieteni chiar dacă stăpânești toate bunurile lumii ” spunea Aristotel. Printre scriitori care sunt prietenii dumneavoastră?
C.A.D.: Aristotel a spus-o perfect. Pentru mine, nimic din aceste bunuri nu au valoare, dacă nu-ți ții cuvântul dat și nu ești om! Omenia unora te poate ajuta să mergi mai departe. Cu cât avem mai mulți prieteni scriitori, cu atât mai mare ne este probabilitatea să acționăm într-o schimbare favorabilă, deși uneori scrisul pe care-l edităm în cărți este îndoielnic. Prieteni scriitori am de la Nord la Sud și de la Est la Vest! Prieteni îmi sunt cei care au trecut demni prin viață, precum o stâncă în mare, netulburați la minte și neclintiți la coloana vertebrală. Prieteni îmi sunt cei care au făcut ceva; au scis și au comentat despre mine și scrierile mele. Nu m-au ignorat ori m-au privit de sus, când au ajuns în USR!
D.G.: Cum arată o zi obișnuită din viața dumneavoastră?
C.A.D. : O zi obișnuită arată în felul următaor: optimismul meu deși griji am; dorința de a cântări asupra zilei faptele bune și cele rele pe care le fac unii oameni asupra mea și continuarea măsurii mentale de a răbda și de a învinge.
D.G.: Care a fost cea mai valoroasă lecție pe care v-ați însușit-o în viață?
C.A.D.: Cea mai valoroasă lecție pe care mi-am însușit-o în această viață a fost și va rămâne pentru mine, lecția de rugăciune. Rugăciunea m-a întărit și m-a slăvit! M-a ridicat când alții m-au îmbrâncit și au trecut peste mine, dându-mi puterea să-i iert și să-i iubesc în continuare. Prin rugăciune, Dumnezeu lucrează pentru fiecare. Prin rugăciune, Dumnezeu m-a vegheat zile și nopți dăruindu-mi un gram de tărie să revin în mijlocul celor de lângă care am plecat într-o zi.
D.G.: La finalul acestui interviu v-aș ruga să ne dezvăluiți care ar fi oamenii cărora le sunteți recunoscătoare pentru ceea ce sunteți și ați reușit în viață?
C.A.D.: Sufletul și calitatea mea umană nu ar avea pace dacă nu aș aminti pe cei care au fost: Ion M. Gane, Ion Gâță, Vespasian Lungu, Emilia Dumitrescu, Ion Grigore dar și pe cei care sunt: I.P.S. Părinte Dr. Casian Crăciun, I.P.S. Părinte Pimen, Lucia Olaru Nenati, Cezarina Adamescu, Constantin Lupeanu, Ding Chao, Petre Rău, Emilian Marcu, Constantin Gherghinoiu, Baki Ymeri.
Interviu realizat de Daniela Gumann