Centrul Cultural Spiritual Văratic, ca o altă poartă a Cerului – o zidire pentru eternitate, un lăcaș al gândului luminos, împlinit, locul în care se arată iubirea pentru Dumnezeu, la fiecare sunet dulce de clopot ce atinge sufletul ca un balsam!
Centrul Cultural Spiritual Văratic se află în apropierea Mănăstirii Văratic, din comuna Agapia, satul Văratic, județul Neamț. Centrul Cultural Spiritual Văratic este situat la distanța de 38 km de orașul Piatra Neamț, 5 km de Stațiunea Bălțătești și 12 km de orașul Târgu Neamț. Clădirea aduce a stampă renovată, transpusă parcă din alte timpuri istorice. Albul zidurilor, ansamblurile de lemn de factură rustică, meșteșugite cu iscusință artistică, sugerează, discret, tradiție, frumos și eleganță sufletească. Aerul pe care îl emană clădirea te îmbie parcă să simți că poți păși prin cumpăna altor vremi. Priveliștea oferită de la balconul mansardei ne poartă într-un periplu de imagini, de la biserica Sf. Ioan, unde se află mormântul poetei Veronica Micle, până la Cetatea Neamțului, peste Codrii de aramă și Pădurea de argint, din versurile eminesciene.
Pornind de la ideea că ,,în această zonă a judeţului Neamţ, cultura poate contribui la potenţarea calităţii vieţii şi la crearea unui mediu comunitar cu reale valenţe europeneˮ, m-am gândit la un proiect care să conducă la promovarea valorilor culturale locale; viaţa culturală a zonei aflându-se în interdependenţă cu viaţa religioasă, economică și socială.
Astfel, înființarea acestui Centru Cultural şi-a propus două tipuri de abordare, una culturală şi o alta educativă – ,,Prin iniţiatoarea proiectului, psiholog Emilia Ţuţuianu, s-a început acest proiect cultural-spiritual din credinţă în Dumnezeu şi din generozitate, respect pentru înaintaşii noştri şi dragoste pentru lumina călăuzitoare a culturii” (Memoriu tehnic de arhitectură, februarie 2016, înaintat Inspectoratului de Stat pentru Construcţii, Piatra Neamţ)
Unul dinte argumentele care au stat la baza acestui proiect a fost moştenirea culturală de o mare bogăţie şi varietate a zonei Mănăstirii Văratic. Ridicarea edificiului va aveaun puternic impact cultural şi spiritual, care să asigure ,,locuitorilor din zonă o ofertă culturală diversificată. Prezenţa aici, în diferite perioade de timp, a unor mari scriitori şi poeţi români, ca: Mihai Eminescu, Dimitrie Bolintineanu, Veronica Micle, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Gala Galaction, Zoe Dumitrescu-Buşulenga – ulterior cunoscută ca Maica Benedicta, Bartolomeu Anania, Ştefana Velisar Teodoreanu, Valeria Sadoveanu, Cornelia Pillat, Sorin Ullea etc. şi organizarea unor adevărate şezători culturale, audiţii muzicale, au contribuit la dezvoltarea unei viaţi spirituale intense şi au constituit repere ale vieţii culturale monahale.ʼʼ[1]
1. Mănăstirea Văratic – vatră de istorie
Pe șoseaua Piatra Neamț – Tg. Neamț, după ce se trece de stațiunea Bălțătești, se desprinde o șosea pe partea stângă, ce străbate satul Valea Seacă, pe lângă Pădurea de Argint – la nord – și Culmea Filiorul – cu păduri de brad și foioase – pe unde drumeții și pelerinii pot ajunge la Mănăstirea Văratic – o așezare deschisă spre lume, un sat mănăstiresc ca o prelungire a satului românesc. Străbătând ulițele și potecile pe care sunt așezate casele albe, țărănești, încărcate cu flori și pomi roditori, ale călugărițelor care au ales să trăiască în castitate și iubire față de Dumnezeu, ajungem la Mănăstirea Văratic. Așezarea a fost constituită prin anii 1781-1785, de către Maica Olimpiada, la îndemnurile duhovnicești ale starețului Paisie, de la Mănăstirea Neamț, cu binecuvântarea Mitropolitului Gavriil Calimache. Astfel Maica Olimpiada a cumpărat ,,cu banii ei, de la un bătrân pădurarˮ[2] o casă pe care a așezat-o într-o poiană, lângă care a construit o ,,bisericuță de lemn, foarte mică și săracăˮ[3] – un schi, care se va numi Văratic, după numele poienii alese de Maica Olimpiada și pustnicul Iosif. Lângă acest schit se vor construi câteva chilii unde vor locui măicuțele slujitoare care viețuiau și munceau la acest schit. Cu trecerea anilor, numărul călugărițelor crește, mai ales după unirea cu Mănăstirea Agapia (1803), care este situată la circa 5 km, spre nord. Despărțirea de Mănăstirea Agapia are loc în anul 1839, când domnul Mihail Gr. Sturza, printr-un hrisov, declară independența mănăstirii Văratic – independență care se manifesta, în fapt, încă din anul 1814 – ambele mănăstiri având administrare proprie, de sine stătătoare.
Viața și liniștea Mănăstirii Văratic a fost tulburată de multe evenimente: invazia turcilor, din anul 1821, care au prădat și pustiit mănăstirea, cât și incendiile din 10-11 iulie 1900 și 24 mai 1916, care au ,,înspăimântat și demoralizat soborul mănăstirescˮ[4].
Patrimoniul material al Mănăstirii Văratic a început să se refacă încet-încet cu ajutorul Mitropoliei Moldovei și Ministerului Cultelor, prin donații de moșii și bunuri ale unor binefăcători și ctitori care au dorit să ajute această așezare monahală. La 50 de ani de la întemeierea acestei așezări, viețuiau la Văratic ,,628 schimonahii, monahii și suroriˮ[5]. Foarte multe călugărițe din această mănăstire, proveneau din familii din neam ales, printre acestea fiind și Safta Brâncoveanu – care va intra în viața monahală pe la anul 1838, ctitorind acestui locaș. Anii s-au scurs, în mănăstire s-au ridicat generaţii noi, cultura monahiilor a căpătat şi alte orizonturi.
Acum, în anul 2018, aici vieţuiesc peste 400 de călugăriţe şi mănăstirea Văratic îmbracă o haină nouă. Lăcașuri sfinte: Adormirea Maicii Domnului – cunoscută sub numele de Biserica Mare – apoi bisericile Sf. Ioan și Schimbarea la față sunt valori spirituale, artistice și istorice pe care trebuie să le cunoaștem fiecare dintre noi.
2. Ctitoria Centrului Cultural Spiritual Văratic
Acest lăcaș cultural spiritual are la temelie un legământ de iubire, ce vorbește celor care îi trec pragul despre neuitare, forța iubirii, dăinuire și dăruire. În toamna anul 2015, în memoria soției sale, Sheila Margaret Richardson, dl Dianu Sfrijan decide să investească financiar dar mai ales sufletește, într-un proiect inițiat și coordonat de poeta Emilia Țuțuianu: construirea unui Centrul Cultural Spiritual Văratic lângă Mănăstirea Văratic. Mănăstirea, cu încuviințarea Consiliului mănăstirii și a maicii starețe Iosefina Giosanu, donează terenul pentru viitoarea construcție, lucrarea fiind finalizată în luna iulie a anului 2017.
Centrului Cultural Spiritual poartă emblema arhitecturală a locului și a fost ridicat „din iubire, entuziasm și generozitate, cu intenţia de a lumina, a aşeza şi a rostui lucrurile vieţii de obşte, pentru a păstra identitatea și tradițiile culturale locale și întru bucuria sufletului. O zidire de suflet, făcută cu sacrificii care se dorește a fi un loc de convergență a iubirii și un reper util și activ în viața comunității. ”Dianu Sfrijan.
Terenul destinat acestei construcţii fiind în zona A (I) de patrimoniu, s-a impus o rigurozitate aparte pe parcursul lucrărilor acestui proiect, de la proiectare al execuție. O parte din detaliile proiectului au la bază elemente tradiționale locale, de aceea a fost importantă consultarea cu specialişti, din judeţul Neamţ dar şi colaborarea cu doamna Simona Ioanovici, membră a Academiei Române. S-a creionat și realizat un model arhitectural personalizat, inedit, o îmbinare a tradițiilor cu elemente moderne.
Proiectul a început în octombrie 2015: etapele de consultări privind proiectarea arhitecturală şi obținerea avizelor necesare, au durat până în martie 2016, când s-a obţinut aviz favorabil (nr. 14467) din partea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei pentru începerea lucrărilor.
În proiectul arhitectural al acestui centru, inițiat, gândit și coordonat de dna Emilia Țuțuianu, se specifică compartimentarea acestuia, în mai multe entități:
– Muzeul Safta Brâncoveanu – dedicat memoriei celei care a fost alături de toţi cei în lipsă şi nevoi, oferă posibilitatea de a valorifica manuscrise originale aparţinând oamenilor de cultură ce au trecut pe aici, documente cu valoare bibliofilă, cărţi cu autografe oferite din partea celor care au vizitat mănăstirea, toate contribuind la dezvoltarea vieţii culturale a mănăstirii Văraticˮ;
– Muzeul personalităţilor ,,care s-au regăsit, spiritual şi cultural, la Mănăstirea Văraticˮ;
– Biblioteca Mihai Eminescu – care va evidenţia, conserva şi valorifica patrimoniul mănăstirii, fie că vorbim de carte veche, diferite exponate, tablouri, sau alte obiecte mănăstireşti, prin organizarea de expoziţii şi acţiuni culturale menite să mediatizeze aceste valori.ˮ
În cadrul acestui centru cultural se vor organiza ,,activităţi de informare şi documentare, derulate de către reprezentanţi ai mănăstirii şi ai unor asociaţii şi societăţi culturale din ţară. In sălile muzeului vor fi expuse colecţii de pictură, grafică, sculptură, tapiserie, semnate de artişti români, iar în cadrul muzeului etnografic vor fi prezentate aspecte ale locuinţei ţărăneşti tradiţionale din zona mănăstirii Văratec şi a judeţului Neamţ, costume populare şi principalele meşteşuguri de tradiţie din regiunea subcarpatică a Moldovei (prelucrarea lemnului, ţesutul, cojocăritul, etc.) ” psiholog Emilia Țuțuianu.
Execuția acestui proiect a fost posibilă prin generozitatea domnului Dianu Sfrijan, care ,,după o viaţă pământească trăită alături de Sheila Margaret Sfrijan, în armonie, iubire şi ajutorare a semenilor aflaţi în nevoie, doreşte să rămână în eternitate alături de cea care i-a fost mereu în suflet şi să lase nestinsă flacăra iubirii pentru soţia sa, cu gândul către ea în tot veacul veacurilor, prin construirea cu unui Centru Cultural Spiritual la Mănăstirea Văratec.ˮ
Domnul Dianu Sfrijan, în iubirea sa sinceră pentru oameni și cultură, și-a văzut ,,sufletul mângâiat și alinat de acest prinos al generozității și dăruirii, într-un moment de cumpănă al vieții Domniei sale.ˮ[6]
Astfel, ca orice zidire ce se face cu sacrificii – după destule încercări întâmpinate în construcția Centrului Cultural Spiritual Văratic, s-a reușit să se ofere comunității un edificiu care se dorește un loc de convergență a iubirii – pentru oameni, pentru arte, pentru credință.
Pe locurile unde mari creatori de frumos și-au purtat pașii și au fost vrăjiți de aureola spirituală a locurilor, s-a născut Centrul Cultural Spiritual Văratic, din iubirea, sacrificiul și generozitatea câtorva oameni de suflet pentru a lumina orizontul cunoașterii, pentru a păstra tradițiile culturale locale și pentru a bucura sufletul celor dedicați artelor, fie că vorbim de literatură, arte plastice sau tradiții laolaltă cu credința în Dumnezeu.
3. Descrierea Centrului Cultural Spiritual Văratic
La intrarea în muzeu te întâmpină o armonie arhitecturală aparte.
Coordonatoarea proiectului, împreună cu arhitectul au creat acel ceva deosebit, iar opțiunea pentru materialele naturale, piatra, cărămida şi lemnul de stejar, induce viziunea de autenticitate, de natural.
Arhitectura clădirii, realizată în plan dreptunghiular (ortogonal, cu trei balcoane, dispuse pe laturile de vest, est si sud ale edificiului), cu interiorul păstrând elementele decorative de la arcadele exterioare, ne induce un spațiu amplu, cu ziduri trainice, despărțite de coloane.
Cerdacul şi uşa din stejar de la intrare, cu vitralii, conţin elemente caracteristice locului, din zona Filioara . Ferestrele sunt dispuse în arcuri piezişe.
După ce păşim pragul muzeului, în pridvor ne întâmpină pavimentul siglei, amplasată sub pisania CCSV. Pisania are textul adaptat limbajului vechilor pisanii moldovenești, consemnând, pe o carte ingenios realizată, după ideile şi schițele dnei Emilia Țuțuianu, dorința ctitorului, dl Dianu Sfrijan.
Chiar dacă în această zonă sunt multe case construite pentru călugăriţele mănăstirii, în diferite perioade istorice, ele formează împreună cu clădirea CCSV un tot unitar.
Aerul pe care îl emană clădirea, te îmbie să simți cum poți păși prin cumpăna unor vremi.
a) Salonul Sheila
Este dedicat soției ctitorului, Sheila Margaret Richardson (n. 26 Mai 1946 – d. 3 mai 2015), din Manchester, Marea Britanie. Copilăria şi maturitatea, nu au fost lipsite de atingerea delicată a sufletului său, de dragostea pentru frumos și umanitate.
Educația bazată pe principii riguroase, care i-au conturat armonios personalitatea şi afinitatea pentru cultură și literatură, i-a fost insuflată de bunica și mama sa, de la ele păstrând cu sfințenie câteva cărți, care se regăsesc în Salonul Sheila, de la CCSV.
Sheila Sfrijan a profesat ca bibliotecar principal, coordonator a 17 biblioteci din zona Manchester, aprofundând studiile în domeniul biblioteconomiei, fapt ce i-a înlesnit căpătarea unor temeinice informații din sfera culturală. Căsătoria cu Dianu Sfrijan a fost potrivirea a două suflete venite din depărtări și legate prin frumosul trăirilor și al umanismului.
Interesul și dragostea pentru stilul de viață românesc, obiceiurile, tradițiile și trăirile curate și senine au apropiat-o de patria soțului, făcând-o să iubească și să prețuiască peisajul și oamenii din România. Pentru dragostea nepământeană care i-a legat până dincolo de existența fizică, în memoria ei, Dianu Sfrijan va ridica la Sf. Mănăstire Văratic un așezământ pentru ,,vrednică folosință creatoare” dedicat comunității și vizitatorilor, interesați de păstrarea valorilor culturale.
Salonul Sheila este îmbogățit cu obiecte primite de la ctitor, un bust din bronz executat de sculptorul Lucian Tudorache, un tablou purtând semnătura artistului plastic Mihai Olteanu şi mobilier din nuc, efectuat manual.
b) Salonul Literar – situat la parterul lăcașului cultural și dispunând de o încăpere adecvată cerințelor prezentării de carte, prin denumirea sa ne duce nostalgic, prin memoria afectivă, cu gândul spre saloanele literare ale Elenei Văcărescu.
Vizitându-l, te învăluie un subtil parfum de epocă, numai dacă te gândești câte nume importante ale culturii române au pășit prin aceste locuri binecuvântate: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Profira Sadoveanu, Ștefania Velisar Teodoreanu, care a scris aici, romanul Ursitul, Calistrat Hogaș, Garabet Ibrăileanu, Veronica Micle, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Constantin Ciopraga, Gala Galaction, Garabet Ibrăileanu, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Emil Gârleanu, George Lesnea, Cornelia Pillat, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Bartolomeu Anania…
Neprețuitele cărți prezentate publicului, în vitrinele salonului literar, care poartă semnăturile unora dintre creatorii literari de mai sus, au fost descoperite în biblioteca mănăstirii, păstrate cu sfințenie de măicuțele de la Văratic, ori dăruite de cunoscutul colecționar Dumitru Grumăzescu, îndeosebi lucrări semnate de Mihai Eminescu, iar altele au fost achiziţionate de familia Ţuţuianu-Dospinescu din anticariate.
Irezistibila atracție a Salonului literar, care stă ca măsură de cumpătare între granițe de vremi, o constituie cărțile rare expuse în vitrine. Aura de lumină spirituală pe care o emană ne este împrumută și nouă, vizitatorilor acestui spațiu.
Printre exponatele cu farmec vetust, sunt și obiecte din vremea Veronicăi Micle și a lui Mihai Eminescu, ca o neuitare de vers purtat în timp.
c) Salonul Safta Brâncoveanu
La demisolul muzeului se află Salonul Safta Brâncoveanu. Şirul modelelor de vieţuire monahală feminină este deschis de către vrednica de pomenire, monahia Safta Brâncoveanu (1776-1857). Născută în anul 1776, ca fiică a lui Teodor Balş, caimacanul Moldovei şi al Elisabetei (Zoiţa) Balş, va deveni călugăriţă la Văratic, înainte de anul 1838 și se va număra printre ctitorii mănăstirii.
Copilăria sa stă sub semnul iubirii de Dumnezeu şi a dragostei pentru învăţătură, insuflate de mama sa. Se căsătoreşte în anul 1791, cu marele ban Grigorie Brâncoveanu, ultimul descendent al marelui voievod martir. Acesta moare în anul 1832, lăsându-şi soţia moştenitoare şi administrator al uriaşei sale averi, calitate care îi va permite să-şi pună în lumină vocaţia filantropică şi ctitoricească. Întoarsă în casa părintească din Iaşi îşi ostoieşte suferinţa prin rugăciune.
După o perioadă de reculegere se hotărăște să se alăture mamei sale Elisabeta, intrând ca viețuitoare la mănăstirea Văratic, unde primește schima monahală. Rugăciunea şi pacea de la Văratic îi vor aduce linişte şi mângâiere în suflet.
Fire caritabilă și blajină, Safta Brâncoveanu a împărțit din averea ei la săraci, biserici și mănăstiri, făcând numeroase și consistente donații în bani, cărți, icoane, veșminte și sfinte vase mănăstirilor din Oltenia, ținutul Neamțului și bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului. A restaurat biserica Domnița Balașa, zidită de fiica marelui voievod Constantin Brâncoveanu, iar în anul 1851 a donat un rând de veșminte arhierești, Sfântului Ierarh Calinic, veșminte cu care acesta a fost înmormântat.
Donațiile sale de suflet sunt însă făcute mănăstirii Văratic, printre ele regăsindu-se: îmbrăcăminte la icoane, candele, sfinte vase și postamente de cruci la altar, ferecături de Evanghelii (făcute din topirea podoabelor personale de argint), veșminte preoțești, acoperăminte de fir, cărți de cult, icoane, etc. Monahia Safta Brâncoveanu s-a mutat la cele veșnice în ziua de 8 august a anului 1857, fiind înmormântată, alături de mama sa monahia Elisabeta Balș, în cimitirul sfintei mănăstiri a Văraticului.
La festivitatea de inaugurare din iulie 2017 a CCSV, împlinindu-se 160 de ani, de la trecerea la cele veșnice a domniței Saftei Brâncoveanu, în consultare cu consiliul mănăstirii, s-a marcat acest eveniment ,,amenajând Salonul Safta Brâncoveanu, ca semn de veșnică prețuire și amintire. Aici se regăsesc obiecte originale, lucrate și donate mănăstirii de Safta Brâncoveanu și obiecte de valoare din Colecția de artă a mănăstirii. ” Stavrofora Iosefina Giosanu.
d) Biblioteca Mihai Eminescu este amenajată la mansarda clădirii. Aici găsim publicații, manuscrise și tipărituri din panteonul literaturii române, creații ale scriitorilor care au poposit la Sfânta Mănăstire Văratic precum și ai altor creatori români, spre păstrare și consultare celor interesați de literatură și critică literară.
Fondul de carte este constituit din donații ale Mănăstirii Văratic, donații particulare și achiziții din anticariate.
,,Vii în această binecuvântată, înflorită mănăstire a Văraticului, plină de dulceața cântărilor sfinte și ascultării monahale, cu sentimentul tainic de a te afla într-un străvechi loc de elecțiune a spiritualității românești…” Zoe Dumitrescu Bușulenga.
,,Între vetrele de smerenie și de cultură ale Moldovei, Văraticul se înscrie istoricește printre cele mai importante focare de credință ale românilor din totdeauna și de pretutindeni…” Augustin Z.N. Pop
,,Un plop, cu foșnetul pentru auzul maicilor din Văratic și pentru proslăvire pururi pe aceste meleaguri, a lui Eminescu.” Geo Bogza
,,O să păstrăm printre amintirile grele de semnificații și capabile să ne transfigureze zilele eliberate din timp și supuse numai marelui flux al contemplației pe care l-am trăit, cu timiditate și înfiorare, în această cetate a credinței ortodoxe și a literaturii române.” Ana Blandiana, Romulus Rusan.
e) Tot la mansardă, lângă bibliotecă, se află amenajat un Salon de artă
Pentru a păstra identitatea, tradițiile locale și pentru a bucura sufletul și ochiul celor iubitori de arte vizuale, mansarda Centrului dispune de un spațiu expozițional.
4. Inaugurarea CCSV
După multă muncă şi eforturi, finalizarea construcției muzeului este realizată în luna iulie a anului 2017, iar în ziua de 29 a lunii iulie are loc inaugurarea edificiului.
,,Reprezentanţi ai autorităţilor centrale, judeţene şi locale din judeţul Neamţ, iubitori de cultură şi spiritualitate au participat sâmbătă, 29 iulie 2017, alături de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, delegat al Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la sfinţirea şi inaugurarea Centrului Cultural Spiritual Văratic.
După slujba de sfinţire, în cuvântul rostit, ierarhul Eparhiei Romanului şi Bacăului a transmis mesajul de binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Mitropolit Teofan, exprimându-şi totodată bucuria de a trăi un moment binecuvântat în care cultul şi cultura se îngemănează pe meleagurile în care şi-au petrecut o parte din viaţă personalităţi precum Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Mitropolitul Bartolomeu Anania, George Topârceanu şi mulţi alţii.
Aici vom găsi adunate urmele celor care au transpus Evanghelia în fapte, au transfigurat timpul, au trăit filocalic, după Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi ale celor care au consemnat aceste fapte inedite ce întregesc cultura şi spiritualitatea poporului român.
Astăzi s-a deschis o cărare, pe care putem merge, gustând din cultură şi spiritualitate“ a declarat IPS Ioachim – Doxologia.ro
Emoţionat şi sensibil marcat de eveniment, finanţatorul Dianu Sfrijan a exprimat:
,,Particip, cu mare emoţie, alături de cei prezenți aici la inaugurarea Centrului Cultural Spiritual Văratic, un vis devenit realitate – un dar al meu și al neprețuitei mele soții Sheila făcut românilor, pentru cei de acasă…în semn de preţuire pentru cultura românească, pentru ţara în care m-am născut, pentru vrednică folosință creatoare întru înalte valori culturale, spirituale și morale, aici la Văratic unde parcă simt prezența divinității în liniștea și pacea locurilor.
A fost un proiect extrem de greu, iniţiat şi manageriat de prietena mea, Emilia Ţuţuianu.
Mulțumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat în construirea acestui lăcaș de cultură, aflat pe locurile presărate cu rugăciuni ale maicilor mănăstirii Văratic, pe locurile unde literați prolifici au venit pentru liniște creatoare, în primul rând prietenei și sorei de suflet Emilia Țuțuianu, soţului ei ing. Dorin Dospinescu, maicii starețe Iosefina și soborului bisericesc care și-a dat binecuvântarea pentru ființarea unui asemenea locaș de cultură la Mănăstirea Văratic, constructorului dl Lucian Spânu și echipei sale.
Le doresc tuturor celor ce vor călca pragul Centrului Cultural să fie mai buni mai drepți iubitori de frumos și de valori culturale mai înțelegători cu aproapele mai generoși și mai iubitori cu ceilalți!”
Proiectului gândit de Emilia Ţuţuianu i-au crescut aripile prin sprijinul material al dlui Dianu Sfrijan și prin implicarea înaltelor fețe bisericești care au crezut în viabilitatea și mesajul pe care-l va transmite celor ce vor veni după noi:
,,Tuturor celor care au fost alături de mine, sprijinindu-mă, implicându-se, consumând împreună timp și energia necesară unei asemenea lucrări, mulțumiri sincere și plecăciune. Toată această experiență mi-a demonstrat că atunci când crezi într-un vis, când pui suflet și investești muncă la modul extrem poți palpa posibilul. Și acesta poartă astăzi numele de Centrul Cultural Spiritual Văratic – așezământ al lucrurilor inedite ce vor căpăta sens, temelia și zidurile sale șoptind tuturor zbaterea facerii sale.
Mulțumesc maicii starețe Iosefina pentru colaborare și înțelegere pe tot parcursul lucrărilor de construcție a CCSV și doresc o colaborare apropiată ca de la soră la soră și pe viitor pentru a onora dorința ctitorului.
Mulțumesc soțului meu, Dorin Dospinescu, omul din culisele acestui proiect care, cu maximă discreție, cu modestia ce-l caracterizează, cu meticulozitate și o extraordinară dedicare și implicare, a înțeles că prezența lui la fața locului în timpul derulării lucrărilor e imperios necesară. A fost puntea de legătură între mine, Centru și Dianu, trecând peste oboseală și obstacolele ivite, animat de gândul frumuseții acestui proiect.
…Ceea ce oferi semenilor de-a lungul unei vieți e voia lui Dumnezeu, materializată prin tine. Înțelegerea acestor lucruri vine odată cu bogăția noastră interioară și cu transformarea acesteia în lucruri din suflet pentru suflet. De vom rosti tainic rugăciunea „Doamne, dă-mi ceea ce trebuie să dau, pentru a avea cu adevărat de unde să dau, astfel încât să se simtă că Tu ești cel care, prin mine, dai!” vom simți lumină, bucurie, iubire, o imensă stare de bine și că totul în viață are un scop, iar voia este a Lui.
Fie ca iubirea să guverneze acest așezământ cultural spiritual, iar activitățile viitoare ce se vor desfășura aici să fie un univers de dăruire sufletească, de frumos, de lumină și preaplin divin! Așa să ne ajute Dumnezeu! ” Emilia Ţuţuianu.
Evenimentul a fost întregit cu oferirea dlui Dianu Sfrijan a celei mai înalte distincţii a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Crucea Moldavă, „ca expresie a preţuirii deosebite şi ca binecuvântare sfântă“, din partea IPS Mitropolit Teofan, iar doamnei Emiliei Ţuţuianu, distincţia Crucea Sfântul Ierarh Dosoftei.
De asemenea, cu acelaşi prilej, ctitorul Centrului Cultural Spiritual Văratic a primit şi titlul de Cetăţean de Onoare al comunei Agapia.
În cadrul CCSV s-a înfiinţatAsociația ,,Centrul Cultural Spiritual Varatic”, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului TEOFAN, Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
Membri fondatori ai acestei asociații sunt: psiholog Țuțuianu Emilia, P.C. Stareța Stavrofora Giosanu Elena-Iosefina şi avocat Sava Mihai.
Sediul Asociaţiei ,,Centrului Cultural Spiritual Varatic” este în comuna Agapia, sat Varatec, Jud. Neamț, str. Veronica Micle nr. 1, în imobilul edificat în acest scop cu aportul financiar pus la dispoziție de ctitorul Dianu Sfrijan pe terenul proprietatea Sfintei Mănăstiri Varatic. Asociația se constituie ca o organizație asociativă cu personalitate juridică, neguvernamentală, apolitică, cu patrimoniu propriu.
Activitatea Centrului se axează pe o viziune extrem de frumoasă: menirea culturii şi rolul ei umanist-creştin. În Planul anual de dezvoltare, ca şi în activităţile proiectate, echipa de management va ţine cont întotdeauna de opţiunea ctitorului acestei instituţii: CCSV să fie un organism cu personalitate vie, funcţională, un reper real de viaţă culturală și spirituală, pentru comunitate.
Obiectivul fundamental al întregii noastre activităţi este un deziderat al inițiatoarei proiectului și finanţatorului, în consens cu Stăreția mănăstirii Văratic. Implicarea noastră în educaţie, formarea adulților, promovarea valorilor culturale şi spirituale locale, regionale și naționale, precum şi dialogul dintre cultural şi spiritual, cu intenţia explicită de formare a unei conştiinţe civice reale a locuitorilor din această zonă, construirea un areal pozitiv, cultural, civic şi în care să se regăsească toate generaţiile.
Astfel, după inaugurarea CCSV, în luna iulie 2017 am reușit să facem din această instituţie un loc al întâlnirilor de lucru, al faptelor de cultură cu rezonanţă reală.
Emilia Ţuţuianu
[1] Emilia Țuțuianu – Proiectul pentru construirea Centrului Cultural Spiritual Varatic
[2] Mănăstirea Varatic – Editura Moldovei și Bucuvinei, 1986, p.23
[3] Ibidem, p. 30
[4] Ibidem, p. 37
[5] Ibidem, p. 57
[6] Emilia Țuțuianu – Inaugurare, 29 iulie 2017