„Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu lingușiri.” — Seneca
Dar ce este mai important?! să mă fac îndrăgită prin a minți, a gândi una și a spune și arăta altfel, sau să mă simt eu bine cu mine în pielea mea?! Cui prodest?! Evident celui din fața mea, că mie clar nu.
„Nu există pe lume ceva mai greu decât sinceritatea şi ceva mai uşor decât linguşirea.” — Feodor Dostoievski
Mă uitam de curând în notificările ce le primesc de la facebook cât falsitate există pe lumea asta, câte ființe umane fac fel de fel de compromisuri numai de dragul de a fi văzuți…, Doare! Doare și pe cel ce privește și pe cel ce practică. Mă întreb cum se simte cel lingușit când știe că de fapt ceea ce se întâmplă, este de fapt o mascaradă?! Cum se simte cel care lingușește când face eforturi doar pentru a fi văzut?!
„Orice linguşitor trăieşte pe cheltuiala cui îl ascultă.” La Fontaine
Este expert în a-i întoarce pe unii împotriva celorlalți, fără să lase urme, fiind astfel varianta soft a intrigantului. Trebuie să știți că acest gen de personaj se urăște pe el însuși că nu-și poate atinge obiectivele decât dându-se pe lângă alții, iar la modul inconștient proiectează o ură domoală asupra celui căruia este nevoit să-l lingușească.
„Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie.” — Honoré de Balzac
Și iar mă întorc la cei ce mă cunosc personal și știu că refuz categoric complimentele, iar acest lucru l-am mai spus de multe ori, pentru că e greu să-ți dai seama cât adevăr sau câtă minciună se ascunde în spatele unui compliment.
„Lingușirea este plata anticipată a trădării care ți se pregătește.” — Nicolae Iorga