Balcic
Pântec de femeie fragilă,
Plaja, la Balcic,
Încorsetată în fluxul memoriei,
Lascivă și provocatoare,
așa cum se oferă,
pe câteva raze de soare.
Urc treptele către glasul luminii,
Călcând în picioare tabuuri sexuale,
Ascunse în opulența smochinelor coapte,
Pleznind de sevă,
Chemând la orgii ale simțurilor, neînchipuite vreodată.
Dau să fug, dar femei nevăzute mă roagă să le strig,
Să le spun pe nume,
Să le caut prin zgomot de ape și streșini de vânt.
Povestea, la Balcic, e ascunsă în multe alei,
În turnul ce zdrențuiește văzduhul,
În lacrima ascunsă a Reginei.
Și jos, învelită în stânci, plaja,
Ca un pântec de femeie fragilă,
Mă cheamă să fac dragoste cu ea,
Pe luna și soare,
Mereu.