Vara infinită
Ca o poveste de vară,
Cu pletele pline de rouă,
Îngâni picături de noapte
Pe umeri de val zdrențuit.
Prin firide de scoici,
Sculptezi, cu degetul mare
Al piciorului drept,
Tranșee pentru neliniștea mea aluzivă.
Și-i soare,
Și-i mare,
Și-i vară iar.
Aidoma verii aceea,
În care te înveleam cu buzele mele
Și-ți șopteam povești ne-ntâmplate vreodată.
Mai știi?
Cu mâna desenându-ți pe sân,
Infinitul.
Cătălin Negoiță
Respect acestui domn!!!🤗