O noapte absolută mă-afundă-n amintiri
Imagini îşi iau zborul, în timp spre neuitări
Zile, momente,
frânturi de clipe ne-amintim
Fantezii cu care astăzi ne hrănim
Speranțe spulberate
Iluzii sfărâmate, în suflet adunate.
În față la triste morminte
Revin aducerile-aminte
Iar chipu-i de altădată
Mintea și sufletul mi-o poartă.
Și nu se schimbă niciodată.
Un gând ce-mbrăţişează ochiul,
Un suflet lăcrimând cu gândul
De suferințe limpezite
În sentimente amorțite
Cu momente trăite
Și dorinți rătăcite
În revenirea depărtărilor
Taina mută-a amintirilor.
Nemulţumit de cîte are,
Vrea ceea ce nu i s-a dat.
Ahh, omul, ca şi timpul,
Să fugă e-ndemnat!