Filosofia semidoctă

Omul sfinţeşte locul pe care-l va spurca

El este cel ce lumea vrea s-o schimbe

Sărman copil în fața îndoielii și a sorții

El este infinitul – forma finită a vieții

Ce clipă e, să n-o plătească omul?

Ce ani trăiţi în van? Ce-nţelepciune?

Un sentiment de inferioritate

Într-o lume dominată de idei eronate

aroganță si brutalitate

Înger și demon în același timp

Al humei fiu plăpând

modelând realitatea după

Probleme existenţiale

Pentru forţele sale esenţiale

S-au transformat în filosofi

Și tot ce și-ar dori a fi

Esența deșertăciunii

Cu interese și motivații proprii

deliciul ei este crima

deplin avânt mitocănesc

Viață fără de culoare

Nici fericirea un nume vrednic n-are

Amestec nobil de-nclinări contrare

Percepție și sens în existență

O punte-ntre Nimic şi Providenţă!

Ah! Dar ce minune pentru om e omul!