Omul sfinţeşte locul pe care-l va spurca
El este cel ce lumea vrea s-o schimbe
Sărman copil în fața îndoielii și a sorții
El este infinitul – forma finită a vieții
Ce clipă e, să n-o plătească omul?
Ce ani trăiţi în van? Ce-nţelepciune?
Un sentiment de inferioritate
Într-o lume dominată de idei eronate
aroganță si brutalitate
Înger și demon în același timp
Al humei fiu plăpând
modelând realitatea după
Probleme existenţiale
Pentru forţele sale esenţiale
S-au transformat în filosofi
Și tot ce și-ar dori a fi
Esența deșertăciunii
Cu interese și motivații proprii
deliciul ei este crima
deplin avânt mitocănesc
Viață fără de culoare
Nici fericirea un nume vrednic n-are
Amestec nobil de-nclinări contrare
Percepție și sens în existență
O punte-ntre Nimic şi Providenţă!
Ah! Dar ce minune pentru om e omul!