Solstițiul îmi vorbește despre tine
cu soarele-i gonind peste oraÈ™,
de parcă-n brațe ar fi purtat, spre mine,
de Prometeu – vestitul hoÈ› solar…
dacă privești cu atenție, poți vedea
cum se preschimbă razele în picuri
de aur pur, cernându-se cumva
pe pielea ta, furtuni stârnind în gându-mi!
e-n urbe praf, nu poți privi în tihnă
cum orele-n lumină se preschimbă,
deci vino-n câmp, unde cât vezi cu ochii
macii-se-ntorc către-nălțime, roșii,
și poți afla, dacă asculți cu grijă,
de ce cicoarea poartă-n floare schijă,
din vremea-n care-un Soare-ndrăgostit
a prefăcut frumoasa fată-n mit…
când vei simți pe buze că-ți apare,
nedefinit, surâsul de-ncântare,
poți să te culci în iarba-n zori cosită
È™i să adormi cu soarele pe tâmplă…