Gândul îmbrăcat în pijama
Marele Vraci al Universului
orchestrează sentințe la moarte
pentru sunetele din sufletul
versului.
Timpul îmi bate toba clipelor în
ritm biologic. Pe undeva ilogic
Dincolo de Noi un poet
încăpățânat cu vată-n urechi
îmi răscolește sufletul în ultima
oră ca pe o ladă de gunoi
căutându-și metafora sonoră.
Dincolo de pupitru se
aud doar șoapte cu
bagheta-n mână cel
mai mare fachir al
cuvintelor face semn
sunetelor să se așeze
pe note ca pe oala de
noapte.
Apoi cineva nevăzut
întoarce foaia la carte
pe lumea cealaltă și
de departe întreabă
cine sunt.
Rămase-n broască
cheile de la ușa sufletului
au ruginit așteptându-și
stăpânul plecat să se-
nchine materiei în stare
încă de Cuvânt.