– un curriculum vitae de peste 300 de pagini
Carina A. Baba
Indiferent din ce punct de vedere privim, omul contemporan nu se poate sustrage unor ritualuri pe care și le clădește din propriul său fel de a fi, din pasiunile sale, din munca sa. Aceste ritualuri, incluse în timp, formează adevărate calendare, în care omul contemporan își însemnează cu grijă date atât de importante, încât întreaga lui viață este influențată de acestea. În acest sens, cel mai la îndemână ne este calendarul creștin, dar, cu siguranță, fiecare dintre noi suprapunem acestuia încă unul, personal. Nu degeaba, pentru profesori, anii școlari încep cu Festivități de deschidere, se opresc pentru a celebra ba o zi a Educației, ba alta a Profesorului, ori a Învățătorului, ori a Cititului, ori a Cărții, Bibliotecii, Muzeului și așa mai departe, până când ajungem la cea din urmă zi, plină de emoții, ziua în care are loc Festivitatea de încheiere… La fel ca dascălii, acest soi de calendar specific apare peste tot, în orice direcție am privi.
Ținând cont de cele de mai sus, putem afirma cu certitudine că un militar are, de asemenea, un astfel de instrument de făurit noduri de aducere-aminte. Constantin Avădanei ține cu strictețe specifică serviciului pe care îl are (și care a devenit destul de repede un stil de viață!) sărbătorile unui calendar ostășesc, am spune la prima vedere, dar am reveni repede asupra acestui gând și am recunoaște că mai potrivit ar fi să spunem… sărbătorile, notate de cele mai multe ori cu sânge, cu suferință, cu sacrificiu, din calendarul oricărui patriot.
În cartea sa, „Valențe umane dintr-un univers aparte. Trăiri interioare și exterioare ale unui militar de carieră”, apărută în acest an, 2020, la editura Gutenberg Univers, Arad, tocmai despre celebrare e vorba: celebrarea vieții, celebrarea morții… celebrarea amintirii… fiindcă niciun român nu are dreptul să își uite sau, la fel de grav, să nu își cunoască istoria.
Cartea are peste 300 de pagini, cam tot atâtea imagini, prefața îi este semnată de dr. Gabriel Rustoiu, editor fiind Florica R. Cândea, referent Ioan Godja, redactori Ioana Nistor și Gabriela Adina Marco, concepție copertă – Ecaterina Meheș, procesare fotografii – Mircea Octavian Boran și Mircea Dan Irimescu, corectura revenindu-i Carinei A. Baba. E important să precizăm că volumul a apărut la Arad, deoarece autorul a devenit un prieten autentic al acestui oraș și al Salonului Gutenberg. Un prieten bun dă sfaturi bune, astfel că, la insistențele și munca neobosită a Floricăi R. Cândea, fondator și redactor șef al revistei Gutenberg, autorul a acceptat ca volumul „Valențe umane dintr-un univers aparte. Trăiri interioare și exterioare ale unui militar de profesie” să apară în acest an, în aceste condiții de pandemie. Fundamentul acestei atitudini admirative și încurajatoare totodată este evident într-un mesaj al Salonului Gutenberg, semnat de Florica R. Cândea: „De formaţie inginer, cu o carieră militară, deloc de neglijat, lect. dr. Constantin Avădanei iubeşte Frumosul îmbrăcat în cuvinte şi promovează valori autentice, descoperă şi manifestă atitudini şi aici în acest colţ de pagină. Legătura cu Aradul în general, cu prietenii în special, s-a conturat datorită relaţiilor de prietenie literară şi nu numai cu unii dintre noi, prin participarea la Sesiuni de comunicări ştiinţifice, aniversări la Salon, prezentări de carte, deplasări de grup, în scop cultural, vizite în instituţii de cultură ş.a, toate având menirea unui benefic liant ce premerge unui scop bine conturat, de altfel, la Editura şi Tipografia Gutenberg a devenit, ca şi la Salon Cultural Gutenberg şi la Radio Tv Arad, staţie-pivot, Viena, o imagine conceptuala deloc de neglijat.” (pagina 19)
Nu întâmplător, volumul are un motto care duce cu gândul la luptă, „Nu există experienţă căreia să nu-i poţi supravieţui dacă ai curajul să înfrunţi viaţa!” (Octavian Paler), viața însăși fiind o luptă, am putea continua ideea, rostită într-un „Gazel” de George Coșbuc.
Introducerea în lumea extrem de populată a cărții, este asigurată, pe lângă prefațator, de Ioan Godja, de Ioana Nistor și de Gabriela Adina Marco, concluziile revenindu-i editorului, Florica R. Cândea. Astfel, Ioan Godja consideră că acest volum reprezintă o „Scrisoare de pe Frontul valenţelor umane de la un expeditor necunoscut către destinatar un cunoscut”, că „volumul induce spre un roman spectacular cu un spectru al povestirilor în ramă prin tehnica Bulgărelui de zăpadă”, iar „exemplul său literar vine să îl egaleze pe cel de coercitiv jurnalist gata oricând să ne reprezinte”.
Ioana Nistor confirmă, într-un stil unic, savuros, cele de mai sus: „optimismul perpetuu naţional este un multiplicator de forţe regăsite în omul CONSTANTIN AVĂDANEI. De la noţiunea de „patrie” pe care o serveşte cu mândria de a fi român şi de la noţiunea de „patriotism”, ce fundamentează sufletul, inima şi mintea fiecărui român. Iar optimismul ne îndeamnă să avem speranţă. Speranţa ce nu pleacă de lângă tine în momentul de criză”. Fin analist al sufletului uman, Ioana Nistor ne vorbește mai departe despre Constantin Avădanei: „un temperament dinamic, ce aduce bucurie şi îţi împărtăşeşte mândria, loialitatea, încrederea în sine, onestitatea, demnitatea, onoarea, disciplina, dăruirea de sine, solidaritatea… Şi am descoperit sacrificiul. Sacrificiul de a fi hotărât, de a te implica în multiple evenimente culturale, istorice şi ale sufletului românesc, sacrificiul de a-ţi susţine ideile când ceilalţi blamează curajul de a fi şi de a face”.
Gabriela Adina Marco e de părere că autorul este un „Meditativ sau reflexiv, un pasionat de istorie şi dragoste de neam”, care „se poate oricând identifica într-o limpede apetenţă pentru geometrii şi asocieri în care să-şi dezvăluie această stare. Sunt destule modele literare, culturale, din arta pură, muzică sau decoruri scripturale, în care, veritabile pasaje încântă.”; De asemenea, Gabriela Adina Marco afirmă, și suntem de acord cu ea, că „Cel mai bun exemplu este trăirea noastră interioară şi exterioară care trebuie să fie la superlativ până în momentul în care mergem să dormim somnul de veci în pământul patriei, alături de străbunii care ne-au insuflat şi inspirat, la rândul lor prin acţiunile lor, IUBIREA NE NEAM ŞI ŢARĂ”.
Autorul însuși, la pagina 15, își prezintă principiile de viață, iubirea de Dumnezeu și iubirea de țară: „mijlocul prin care un popor îşi demonstrează existenţa sa înaintea lumii este istoria, iar proba cea mai vie a apartenenţei şi originii, este limba. Iată, două pârghii, fără de care, un popor, nu poate fi nici numit, nici preţuit,”; „Avem senzaţia unui deja-vu, trecutul nu trebuie uitat, iar prezentul trebuie înviorat tocmai din acest trecut. Se prea bine conturează ceea ce Nicolae Bălcescu vede în istorie o carte, cea dintâi. Cine să o scrie, dacă nu noi, cei din linia întâi?” De asemenea, om al istoriei, Constantin Avădanei cunoaște importanța încadrării exacte în timp și spațiu a evenimentelor pe care le trăiește, precum și păstrarea unor dovezi ale trecerii pe acolo: „Din perioade demne de consemnat ale istoriei neamului, de care am ţinut seama, am selectat unele contribuţii care vor face trimitere mai târziu şi vor constitui surse de inspiraţie pentru cei ce vor veni: materialul narativ cu relatări asupra unor evenimente istorice concrete, fapte istorice ilustrând trecutul însă reaşezat în prezent, unele date istorice, comemorări, evenimente festive, monumente şi edificii, care includ bucurii nemăsurate, sunt câteva din principiile care au sudat, dens, aceste conţinuturi.”
Așadar, ce cuprinde acest „calendar”, de care aminteam la început: istoria trăită cu pasiune și onoare, evidențiată în interviuri, articole, comunicate de presă, cronici, însemne, distincții, decorații, diplome, elogii, festivități, mărturii, drapel etc., Constantin Avădanei bătând țara (și lumea!) în lung și-n lat pentru a participa la cele mai diverse evenimente de manifestare a patriotismului. Nu există zi închinată țării sau armatei române, de azi și de ieri, care să nu fi fost sărbătorită, nu există luptă de care să nu ne amintească autorul, el este „acasă” și atunci când ne vorbește despre Eminescu și Labiș, și atunci când participă la cercurile de comemorare a eroilor, înființate de elevii/liceenii din Alba Iulia, ori la deschiderile festive ale școlilor militare, restaurează monumente închinare eroilor, elaborează proiecte pentru construirea altora, acolo unde acestea lipsesc, îi sărbătorește pe veteranii de război, îi comemorează pe eroi… Constantin Avădanei e peste tot, purtând cu mândrie drapelul românesc, vorbind cu mândrie în limba română…
Postfața volumului e semnată de Florica R. Cândea, care îi creionează autorului un altfel de portret, pornind de la cuvintele lui Lucian Blaga: „Timp fără patrie dragoste-amară roiuri tânjind după raiuri şi ceară.” Astfel, aflăm că autorul „este descălecător din Ţara Moldovei, înzestrat cu un talent de povestitor împrumutat din povestirile lui Mihail Sadoveanu”, „se prezintă a fi din Alba Iulia, deşi a lăsat acasă un monument la răscruce de drumuri şi de timpuri, în memoria străbunilor”, „crede cu tărie că generaţiile de azi trebuie să-şi amintească de eroi şi de faptele lor, de nemurirea lor, de jertfa lor”; aflăm că „lăsarea la vatră i-a oferit prilejul să se dedice şi să continue să-i slujească unei necondiționate iubiri, patria şi neamul, dar, care, fără un crez, unul aparte, nu ar fi fost posibil”, aflăm că „scrisul, de-acum, pentru dr. ing. Constantin Avădanei este printre file si coperte, precum două andrele de croșetat Vremea. Cronicar cu elogii, colonel cu grade necenzurate, călător neobosit cu Eul sau cu Ei, erou printre eroi, iată câteva atribute de respiraţie, originalitate şi raportări la tehnici fără camuflaj, având o tactică a discursului impecabil, cu torţa confesiunii la butoniera anilor, autorul prorogă o calitate de mărturisitor prin documente, demnă de o invidie pozitivă.