Poete drag, Mihai, române, frate,
E Iunie, mă iartă dacă vin
Împovărat de vremuri și de toate
La Umbra crucii tale să mă-nchin…
Lăsați-l dar din ultimul său Dor
Să-i fie împlinită vrerea sfântă!
Spre malul Mării și eu mă cobor,
Cu Veșnicia nu mă iau la trântă;
Pe calea rânduită, demiurgă,
Cu nimeni, niciodată nu mă-ntrec,
Nu-i Râu pe lumea asta să nu curgă,
Toate de sub soare vin și trec!
„Istoricii” plătiți, cu cât anume?
Îi scriu Biografia lui amară
Și-așa pe rând, cu nume și prenume
Îl scot încet din limbă și din Țară,
(Tot „incomod” și azi, spurcată-i vina!),
Din Dorul nostru, însă, niciodată!
E Iunie și teii-și frâng lumina
Prin Bucovina lui nevindecată…
Nicolae Nicoară-Horia