Norii peste Sat se-adună,
Satul risipit pe hărți,
Plouă, fulgeră și tună
Spărgând noaptea în bucăți…
Își face de cap furtuna,
Clopotele nu mai bat
Cum băteau întotdeauna
Alungând răul turbat,
Când de limbile-arămite
Astăzi cine să mai tragă?
Mintea plină de ispite
Nu mai poate să-nțeleagă.
Stinsă-i toată hărmălaia,
Nimenea n-o mai asmute,
Fulgeră și tună, ploaia
Bate-n geamurile mute…
Nicolae Nicoară-Horia