SERBAREA ZILEI LIMBII ROMÂNE de Mariana Popa

SERBAREA  ZILEI  LIMBII  ROMÂNE de Mariana Popa

                        printre măști, mănuși, izolare în pandemie

            Sufletul mi-e în sărbătoare. Am intrat în clepsidra timpului. Am auzit ecoul rostirii românești

din natura de la poalele Munților Făgăraș, care măsoară anii în milenii  de românism.Vântul și-a făcut prezența și șuiera cântând a sărbătoare. În răsunetul cuvintelor neauzite dar rostite de natură în limba ei specifică am descifrat o epistolă adusă de vânt și citită de multisecularul oraș Brașov, mândru de ctitoriile sale. În liniște și emoții îl ascultam prin vuietul pădurilor:

            „Dragă Limba Română te cinstesc cu tot ce am mai bun, cu armonia naturii mele, cu toate florile mele care-și deschid corolele în toamna bogată, cu toți strămoșii mei care se odihnesc în morminte. Azi românii se îmbracă în sărbătoare și-ți ascultă glasul limbii strămoșești cu gust de miere. Toate florile din munți și din câmpiile mele te sărbătoresc. Iubită limbă română ne-ai însoțit mereu în timp. Prima Școală Românească îți stă mărturie, îți repetă silabele tale izvorâte  din veacuri străbune. Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îți oferă azi dangătul clopotelor sale vechi cât istoria, bat de secole o simfonie a nemuririi. Aș înșira mai multe monumente, dar timpul mi-o ia înainte. Mi-aș continua plimbarea  primtre monumente și cuvinte românești, printre biserici și îmbrățișări frățești. Dar, las pe cei care iubesc această sărbătoare să deschidă porțile sufletelor și cugetelor spre bucuria aniversării limbii române.”

            Anul 2020 marcat de pandemie ne-a făcut să privim prin fereastra prezentului numai la locații izolate  pentru a ne serba limba noastră strămoșească. Astfel, ne-am adunat 11 persoane într-o proprietate privată de la poalele Făgărașilor pe Valea Viștei, numită Viștișoara, în apropiere, (la 3 km). de Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov. Primirea scriitorilor participanți s-a făcut într-o atmosferă sărbătorească cu tricolorul la intrare fluturând printre brazii argintii. Încă odată s-a dovedit că serbarea limbii române poate dezvolta prietenii trainice. Atât musafirii, cât  și gazdele aveau măști la întâlnire, dar fețele lor radiau de bucuria reîntâlnirii. Această ocazie de suflet a constituit un prilej de strângere în jurul valorilor culturale și morale ale poporului român indiferent de numărul participanților. Inima românului zvâcnește a iubire creștină și în situații grele. Vai! Ce bucurie am simțit la sosirea grupului de participanți la omagierea  limbii române la casa noastră de vară!

Debutul acțiunii a avut loc la o masă sub brazii argintii pentru prezidiu iar participanții au luat loc la câteva  mese cu câte trei locuri sub umbrele colorate dispersate în grădina înflorită. Prezidiul a fost onorat de umbra oferită de un arbust înflorit la maxim-Hidrageea grandiflora-

Florile din grădină, parcă nunteau pe trpte de lumină, brazii îmbrăcați în verde vuiesc cu vântul de pe crestele munților.Erau însetați de soare după cerul încărcat cu nori de ploaie, ei sunt adevărați titani ai locului. În atmosfera mirifică a sărbătorii noastre , simțeam că Dumnezeu ne-a pus balsam pe suflete.

Dintre flori și petale au izbucnit cuvinte de laudă pentru limba noastră strămoșească și de adevărate imnuri religioase și laice interpretate cu talent și dăruire de doi dintre invitați: Maria Brădean și George  Cărbunescu. Uneori au curs lacrimi de bucurie, dar și de emoții.

Desigur, întreaga serbare a avut loc după un program bine stabilit și riguros de către doamna Ligya Diaconescu, directoarea Revistei internaționale Starpress, vicepreședintă a Ligii Scriitorilor din România:             

            Cuvântul de deschidere al serbării Zilei Limbii Române. Prezintă  Ligya Diaconescu și Mariana Popa;

            Cuvântul de salut al domnului Al. Florin Țene, Președintele Ligii Naționale a Scriitorilor Români. Prezintă Preot Constantin Mănescu, Președintele Ligii Scriitorilor Români, filiala Râmnicu Vâlcea;

            Cuvântul de salut al doamnei Mary Smith, New York, USA, redactor șef al Revistei Starpress Internațional USA. Prezintă Mariana Popa, redactor cultural al Revistei Starpress România;

            Cuvântul de salut al doamnei Melania Rusu Caragioiu, redactor șef al Revistei Starpress Inetrnațional Canada. Prezintă Marinela Belu Capșa;

            Lansarea antologiei „Limba Noastră Cea Română ”– Starpress- „ în anul coronavirului-2020”.

Prezintă Ligya Diaconescu și Mariana Popa. Din creațiile celor 44 de scriitori și poeți prezenți în volumul lansat au fost prezentate câteva fragmente de operă, în mod aleatoriu.

Program artistic susținut de Maria Brădean și George Cărbunescu, invitați de onoare.

Recitări din opera scriitorilor cuprinși în Antologia „Limba noastră cea română”. Prezintă Marinela Belu Capșa, George Cărbunescu ș.a.

            Pentru desfășurarea propriu zisă a acțiunii iau loc la masa prezidiului: Ligya Diaconescu, „Doamna limbii române”, preotul dr. Constantin Mănescu – presedintele  L.S.R. Vâlcea, Mariana Popa, gazda serbării.

Emoțiile se citeau pe fețele tuturor. Ligya Diaconescu privea scrutătoare în zare, cred că ajungea până la fruntariile țării chemând astfel pe români să-și serbeze limba vorbită. În ochi are sclipirile anotimpului încă verde, transmite dorul mut din șoaptele izvoarelor de munte, care se prăvălesc spre noi în cântec de ape purtătoare de istorie românească.

Preotul Constantin Mănescu are fața luminoasă împodobită cu o mare barbă albă. În ochi i se citește sufletul încărcat cu rugă. Își deschide intervenția cu un mic Te Deum. Vocea-i ne îndeamnă la iubire cristică și smerenie. Răspândește liniște și protecție.

Scriitoarea Mariana Popa e încărcată de emoția găzduirii acțiunii dedicate limbii române. Privește drept înainte scrutând timpul pentru a se regăsi într-o undă călătoare spre viitoarea serbare a limbii române. Urează tuturor un bun venit și mângâierea sufletelor în locul desfășurării acțiunii, acesta aflându-se și în apropierea Izvorului lui Arsene Boca.

 Desfășurarea serbării a fost presărată cu multe momente de muzică în interpretarea tinerei Maria Brădean, elevă în clasa a XII-a la liceul din localitatea Sebiș județul Arad și a cunoscutului interpret de romanțe,  George Cărbunescu din Râmnicu Vâlcea. Au fost clipe de adevătară poezie recitată, Ligya Diaconescu, Mariana Popa, prof, Marinela Belu Capșa și de  vecina locației noastre, prof. Adriana Dumitrescu.

 La finalul acțiunii, a revenit preotul Constantin Mănescu pentru a pomeni pe scriitorii colaboratori ai revistei STARPRESS care au dispărut în ultimii ani, din diasporă și din țară: Teresia Bolchiș Tătaru-Schneider din Ausburg Germania, Francisc Pal din Toronto, Marin Ifrim Buzău, Eugen Axinte Brașov, Ștefan Steiculescu din Râmnicu Vâlcea și Corneliu Leu, unul din inițiatorii acțiunii de serbare oficială a limbii române.

Un mic parastas stropit cu vin și „îmbălsămat” cu rugăciuni ne-a umplut sufletele de tristețe, dar am simțit și o eliberare prin rugă.

 După servirea mesei de prânz în același loc al desfășurării acțiunii, ne-am deplasat în județul vecin, Sibiu în localitatea Porumbacu de Sus la „Castelul de lut” pe Valea Zânelor.

 A fost o adevărată excursie de relaxare a „familiei Starpress”. În scurt timp toți acei oameni sobri de la festivitatea de dimineață au deveni copii. Întreaga atmosferă a locului începând cu natura înconjurătoare, râul care se rostogolea zgomotos peste pietre, căsuțele construite ca în povești, înghețata pe băț  ne-au transportat în copilărie, dar atunci nu purtam măști pe față. Cu puțină imaginație am intrat în magia acelui loc și am găsit tihna și tradiția poveștilor cu zmei și zâne.

Seara am continuat cântecele și recitările „acasă” la locul serbării zilei limbii române.

A doua zi  am dorit cu toții să vedem un loc sacru și să ne mângăiem sufletele cu credință. Așa că, ne-am deplasat cu toții la Mănăstirea Bucium din județul Brașov. Am ales acest loc pentru că pământul este  plin de urmele martirilor. Povestea începe în anul 1761 când  Maria Tereza, împărăteasa imperiului austro-ungar a dat ordin de distrugere a tuturor bisericilor românești din Transilvania.

Istoria locului spune că au tras soldații cu tunurile în biserica de la Bucium, nu au reușit s-o lovească cu nici o ghiulea. Atunci generalul austriac a dat ordin ca această biserică să fie arsă din temelii. Acolo au ars călugării care s-au închis în biserica mică de lemn. Se spune că jerta acestor călugări n-a fost în zadar pentrucă în timpul incendiului au apărut imagini cu ingeri auzindu-se cântece solemne. La încetarea focului n-au fost găsite oseminte sau urme ale călugărilor arși. Soldații s-au speriat și au părăsit în grabă locul focului pus de ei. Acum la Mănăstirea Bucium nu se mănâncă carne deloc. Călugării care poposesc acolo se roagă neîncetat iar programul lor de odihnă este de patru ore. În rest, rugăciune. Bătrânii spun că există o taină a mănăstirii, că în această poieniță este un drum direct către Dumnezeu. După acesta vizită, toți eram marcați de istoria locului dar aveam în suflet o pace albă.

Serbarea Zilei Limbii Române ne-a adus bucuria neașteptată în acest loc sacru numit ”PACEA LUMII”.

                                    Mariana Popa, Brașov

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *