SONETUL IUBIRII
Vino tu, cu tine toată/ ca să-ntruchipăm o roată/ vino tu, fără de tine, ca să fii cu mine, mine! ( Nichita Stănescu)
Nu poți trăi frumos fără iubire,
Nici să te bucuri de taine, nici să zbori,
Nici să simți tumultul ce îți dă fiori
Și-ți luminează întreaga fire.
Cu dragoste, ne ademenesc splendori
Și, tot cu ea, ajungem la-mplinire,
Că dulce-i, uneori, o amintire,
Extaze, prilejuind adeseori.
Iubește toate ce te înconjoară
Și-i mângâiat de lumina solară,
Că Dumnezeu îți va întinde o scară!
Forțează clipa întâlnirii astrale,
Închină-i vieții fierbinți osanale,
Cioplește-ți, prin stâncă, propria-ți cale!
SONETUL VIEȚII
Domol e veacul, dar clipa-i sprințară,
Ea ne dă, în toate, ton de metronom,
Ne-nvață să ne ducem traiu-n binom,
Să-i descoperim piatra unghiulară.
Perseverând răbdători, reuși-vom
Să scoatem omul integru din fiară.
Când Duhul Sfânt asupră-ne coboară,
În Himalaie schimbăm și un atom.
Putem să facem sărbători din secunde
Și din orișicare colțișor anost,
Sublimitățile să ne inunde,
S-acopere și zonele imunde.
Viața e frumoasă chiar și-n zi de post,
Unde e ? Nu mai e, a trecut, a fost.
SONETUL UNUI PARIU
N-ai strâns comori, n-ai ridicat palate,
Sădit-ai, în fiecare an, un pom,
N-ai vrut să fii decât un simplu om
Și, pentru cel de lângă tine, frate,
Un termen oarecare într-un binom,
S-auzi cum inima de-a lături bate,
Să fii adept al școlii eleate
Și,-n orice împrejurare, un bonom.
Durerea ți-a fost mai mult bucurie,
Năpasta ai primit-o ca pe un dar ,
Deznădejdea te-a învățat a scrie,
Din toate ce-au fost, doar iubirea-i vie.
Ai pariat mereu pe un singur zar,
Știind că, iubind, nimic nu-i în zadar.
SONETUL BĂTRÂNULUI BARD
Când inima-ți, tăciune, mocnit arde,
Nu te lăsa, durerii, dulce pradă,
Discreta lacrimă să nu se vadă,
Grăbește-te și stinge-o cu un pahar de
Nectar brumat cu clar de lună fadă
Și cântă cum știi tu mai bine, barde,
Că muzica și poezia-s dar de
Zeițe din cea antică Eladă!
Tu ești Sisif ce cară munte-n spate,
Vlăstar din vechea stirpe a lui Homer,
Culegător de iluzii spulberate,
Un rege-n regat de singurătate,
La Masa Rotundă, distins Cavaler,
Pe moșia cuvântului, zilier.
SONETUL CONTRARIETĂȚILOR
Nu ești decât pulberea ce visează,
O amintire în al secundei pliu,
Un chip sculptat ce se închipuie viu,
Printre nimicuri, umbră de sfârlează,
O amăgire dispersă în pustiu,
O rană veche care supurează,
O suferință de-a pururea trează,
Un set de contradicții, un portpuriu.
Tumultuoase fluvii îți curg prin vene,
Albit ți-i sufletul de negre vremuri,
Adulmecat adeseori de hiene,
Ușor sari pragul uitării viclene.
Înfășurat în cețoase totemuri,
Din clipe trecătoare, tu faci evuri