Extras din IZVOARELE DRAGOSTEI

Dacă dragostea nu curge firesc, asemeni unui fluviu de la izvor spre vărsare, înseamnă că ea nu a  existat şi nu va exista vreodată !

       Toţi intrăm într-o relaţie cu dorinţa de a ne face fericiţi unii pe alţii.

Începem când vrem. Nimeni nu ne obligă . Avem consimţământul necesităţii fiziologice, al dorinţei, al ceasului biologic sau pur şi simplu al întâmplării voite sau înscrise în DESTINUL ASTRAL.

     Ne ajută senzorii informatici poziţionaţi în priviri, în mâinile ce ne măsoară atingerea, în paşii ce încep să ne adune mersul ce ne-a tot căutat printre drumuri și destinul cuantic ce l-am primit la intrarea în VIUL materiei inteligente.

      Nu mult după aceea putem mirosi împreună aceleaşi emanaţii florale îmbătându-ne reciproc cu asemănări şi promisiuni tacit acceptate până când ajungem în vârful plăpând al dorințelor, întrecem măsura şi culegem primul fruct ivit din întâiul sărut, din prima îmbinare  senzorială.

    Apoi, apa dragostei începe să curgă firesc, ca un izvor ce alearga din vârful de munte să întâlnească marea cea  mare.

      În zbaterea ei IUBIREA străbate munţi și dealuri tăiate în pietre, câmpii cu pajiști multicolore, poeieni parfumate, strecurându-se să ajungă la timp afluenţii ce îi vor ţine constant cursul firesc al dorinţelor.

      AFLUENTUL prieteniei, al toleranţei, al afecţiunii, al încrederii, al sexului şi în final al iubirii ce vine să împresoare nemărginita bucurie a celor ce şansa le-a dat această măsură superbă a vieţii.

     AFLUENTUL PRIETENIEI vine de undeva de sus, din primele picături ale ploii. Străbate zăpezi şi anotimpuri cu friguri cuibărite în hăuri, călduri transpirate în arşiţe multicolore, spre a întălni promisiunile făcute cerului din care-şi extrage puterea.

     Curgând poate întălni AFLUENTUL TOLERANȚEI, cel ce  va  arăta că nu-i totul ca în visele noastre dar căutând putem găsi oricând motive să stăm împreună de vrem şi încercăm tot ce se poate.

      AFECȚIUNEA  vine mai greu, ea  apare într-un cot ce poate încurca cursul firesc al voinţei,. Pecetluieşte înt-un fel ce doreaţi să se întâple spre a prinde un pic de curaj şi a ajunge  mai repede la AFLUENTUL ÎNCREDERII.

      Când apele încep să se agite şi învolburate o iau la vale inundând câmpiile înflorite, vine momentul acela magic în care apropierea  înseamnă atingere, mişcarea o formă a dansului de purificare şi îmbinare a moleculelor până la contopire.

      AFLUENTUL IUBIRII este însă departe. Este celălalt râu ce vine din altă parte străbătând la rându-i toate obstacolele întâlnite de apele vieţii în lungul lor drum înspre marea cea mare.

      Cand vine spre a se împreuna cu toți afluenții într-o singură curgere se aude doar clipocitul valurilor ce se sparg licărind în albe începuturi.

      Curg împreună apoi aşa de firesc de parcă se cunosc de cand lumea. Sclipind în soarele ce le priveşte cursul arzând. Întinderea lui se pierde licărind în speranţa că  îndrăgostiții au întâlnit ce au dorit şi căutat toată viaţa.

      MAREA  ETERNITĂȚII îi aşteaptă pe toţi cei pregatiţi de o aşa confruntare.

       Doar cei ce au un fundament solid, o bază, trec peste orice şi rămân împreună până la capăt de drum. Premiul lor este IUBIREA  VISATĂ.

         Restul pierduţilor înseamnă că s -au limitat la necesităţi fiziologice, materiale sau au fost aduşi în ispită de momentul unei rătăciri voalate.

De ZAMFIR  ANGHEL DAN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *