ZAMFIR ANGHEL DAN – versuri

EXTRAS DIN ISTORIA APEI

Un val fără ţărm străbate istoria apei,

picătura din lacrima universului căzută la asfinţit

peste un teluric arzând.

 Un zbor de cometă trecuse meridianul unei nopţi

îmblânzită de patima unui astru

şi din coada ei picase un strop de ocean.

Steaua de sus s-a prefăcut în pulberi virile

şi oglindirea ei s-a scurs în mirajul

unei plutiri

 Cădeau mereu picături de ocean în livezile apei

şi tot universul s-a înecat cu lacrimi scurse din ceruri

peste grădinile zorilor primordiali.

Pelerini nevăzuţi purtau în cupe de ceţuri

molecula apei căzută din cerul divin

oferind-o primilor trecători spre sorbire

Creatorii au pus atunci un zeu

să păzească scurgerea în potopul ce se iscase

şi un izvor a răsărit inundând orizontul

cu limpezimea trecerii lui.

În zori am văzut o maree de ape

cum pluteau licărind prin trezirea mea umezită de gânduri

şi o corabie ce intra în orizont

avându-l pe Socrate la cârma unui cuvânt.

MEMORIA UMBREI

Umbra este reflexia abstractă a materiei

semnul efemerului din ochiul universului

amprenta lăsată de trecerea timpului

pe obrazul unei amintiri

expusă în memoria unei priviri

înscrisă în unghiul din care venea

când soarele era la zenit

și două particule

credeau că se iubesc cornean

Semnătura sărutului tău îmi ferește uitarea

de colbul neantului

și ne înscrie pe amândoi în istoria umbrei

ce va rămâne după trecerea noastră

în eterul speranței.

din cartea  IUBIRE  ASTRALĂ