Dorel Raape
Cazania Îngerului Căzut
Jurnalul Sărmanului Dionis
sau despre Complexul Humbert-Lolita
-„A văzut că lumina e bună!”
-A văzut că lumina e frumoasă! Mai trebuie să citeşti câteva mii de ani Scriptura ca să o înţelegi. Şi cu Luca te-ai înşelat adineauri când te tânguiai. Luca, deşi nu era acolo, scrie că El a murit la al nouălea ceas. „Am fost acolo, am fost acolo !” spui tot timpul, cât orgoliu poţi avea!
-„Fără lumină!”…Miroase a tămâie, ce miros nesuferit, nu mă pot învăţa cu mirosul acesta. Popa ăsta zgheară şi dă cu tămâie, am să plec. Ştiu că nu pot scăpa de marcajul tău, poţi să rămâi şi să asculţi liturghia fără „tânguirile mele”. Sunt orgolios…!!! Cel dintâi cuvânt al Lui a fost „Să fie lumină!”, dar eu ştiu că a zis:” Să se facă lumină!” şi nu „Să fie lumină!” Eu ştiu că unii zic că ştiu! „Fiat lux!” a scris preasmeritul Ieronim… Eu sunt preasmerit.
La început era Cuvântul. Dacă…dacă eu aş fi fost la început aşa s-ar fi scris: „La început a fost Gândul!” Eu sunt gândul… La început, „Cel fără de sfârşit şi de început” ar fi făcut bine înainte de a vorbi şi de a zice să se facă lumină să se fi gândit la consecinţele vorbelor. Bine ar fi făcut să gândească, să gândească de mai multe ori, până să vorbească. A creat Cerul şi Pământul şi pe urmă a continuat să vorbească fără să gândească. „Şi Cuvântul era de la Dumnezeu Şi Dumnezeu era Cuvântul!” Şi …şi Gândul Universul acesta e o treabă negândită. Dar dacă Gândul e chiar Duhul Sfânt duh care e şi în mine… Sunt atât de inteligent, în mine e Gândul, în mine străluceşte gândul. Gândul…Duh… Spirit. Sunt gând, sunt Spirit, sunt Sfânt, sunt Duhul Sfânt. El s-a născut din Tatăl, eu, noi nu suntem îngeri, nu suntem sfinţi născuţi din Gând… Precum cuvântul, din Tatăl e născut, nu făcut, aşa şi eu din Duhul Sfânt sunt născut. Gândul din Duhul Sfânt născut nu făcut… Suntem asemenea Lor şi sigur mai inteligenţi…
14 aprilie
Oare nu am murit şi eu? Îmi văd trupul, dar nu pot să mă mişc. Dacă am murit acum ar trebui să văd o lumină minunată şi să îmi revăd viata în secvenţele ei esenţiale…
Nu am murit, mai pot totuşi să-mi mişc mădularele… Nenorocită băutură mai e şi vodca, nu are gust, nu are miros. O bei, te îmbeţi, adormi, te trezeşti, nu te doare capul, dar nu mai poţi să te mişti şi crezi că ai murit. Te îmbeţi cu vodcă seara, iar dimineaţa crezi că ai murit, aştepţi să apară acea lumină de care toţi povestesc şi în loc de lumină constaţi că îţi mai poţi totuşi mişca picioarele, mâinile…
Dar femeia asta cine o fi? E cam trecută… nu a fost femeie urâtă… acum că-i babă şi tot arată bine! Cum o fi ajuns baba asta în patul meu?!?! Babă… Babă frumoasă şi copil cuminte cine a mai pomenit? Eu am fost un copil cuminte deşi toţi cei ce mă cunosc din acea vreme zâmbesc când mă aud spunând că am fost un copil cuminte.. Am fost copil cuminte, nu îmi amintesc să fi făcut obrăznicii… Am fost copil cuminte, nu îmi amintesc să fi făcut obrăznicii… Am fost copil cuminte şi acum, când am 45 de ani, sunt în pat cu o babă frumoasă. Poate asta e pedeapsa pentru cei ce au fost copii cuminţi să aibă la 45 de ani în pat o babă frumoasă, frumoasă, dar babă. Sunt în pat … ăsta nu-i patul meu., poate o fi patul babei. Poate sunt la babă, acasă. Asta-i o cameră de hotel şi pe noptieră în paharul ala precis e proteza babei… Acum îmi amintesc totul. Bulea! Bulea a murit înainte de Înviere.
Astăzi e Duminica Paştelui… Bulea a făcut infarct şi până să vină o ambulanţă a murit. Am băut împreună, am băut vodcă, Bulea nu a rezistat. Noroc că aveam bricheta cu mine. Când am văzut că s-a înnegrit la faţă şi a căzut, am înţeles că a făcut infarct şi a murit… Am aprins bricheta şi i-am pus-o lângă cap, altfel murea fără lumină… A venit salvarea, l-a dus la spital, dar era deja mort din restaurant. A murit, era de-o seamă cu mine, avea nevastă şi trei fetiţe… Ce-i viaţa? „Un peux d’amour… puis bonjour!” Dacă beam un vin franţuzesc şi nu porcăria aia de vodcă rusească, poate că Bulea nu făcea infarct. Dar lui îi plăcea vodca. Îmi pare rău… nu eram noi prieteni mari, dar beam împreună şi făceam politică. Era comunist. Dumnezeu să-l ierte! Spunea că nu înţelege cum e cu Sufletul. I-am spus că dacă aş lua un bici şi l-aş bate până ar simţi că-i iese Sufletul din el, ar înţelege ce e cu Sufletul. A mai comandat o sticlă de „Rasputin” şi a spus că nu l-am convins. A mai băut un pahar şi a ieşit Sufletul din el, a căzut ca fulgerat. Cum să spui că nu-i Dumnezeu?! Mi-e frică de Dumnezeu. Frica este începutul înţelepciunii spunea odată într-o predică părintele… Era un coleg bun, deşi comunist, Dumnezeu să-l ierte! Nu a murit fără lumină… Şi suedeza asta,… baba asta e o suedeză din Finlanda (Suomi). Am băut şi cu ea o porcărie grecească „uzo”, care nu era decât mastică. Vodca şi mastica mi-au amorţit „nervul”… Şi-a scos proteza şi, „Şi a fost bine şi a fost frumoasă”. „Şi a fost seară şi a fost dimineaţă” şi nervul s-a dezmorţit. Suedeza asta pe la spate dacă nu îi vezi faţa zici că-i o fetiţă. Din spate „liceu” din faţă „muzeu” „Nervul văd că s-a trezit din faţă e ca o fetiţă de liceu, am să o mulţumesc, îi voi mulţumi că m-a adus în patul ei şi totuşi şi-a scos proteza şi a pus-o în pahar.
Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi a unui jurnal pe care am hotărât să-l scriu:
„Unde mergi tu, Mielule?
La păşune, Domnule.
Cine moare, Mielule?
Şi noi mieii, Domnule,
Şi voi domnii, Domnule.
Ce rămâne, Mielule?
Acest cântec, Domnule.”
Acest „cântec”, acest jurnal, poate va fi singurul semn că am trăit. Mielule, acest jurnal rămâne când, într-o zi, voi bea prea multă vodcă rusească şi speriat de vreo babă suedeză, va ieşi Sufletul din mine. Voi bea bere. Mielul a înviat, Mielule! Adevărat că a înviat Domnule!