Recent m-am întâlnit cu o reală și binecuvântată surpriză.
Am fost invitată de familia Daniela și Constantin Gumann, acasă la Domniile lor, în locul unde au organizat un Salon Literar și de cultură, în orașul Galați. Să descifrez și să înțeleg această taină, m-am străduit să ajung să mă pot bucura pe viu de încredințarea ce mi-a fost acordată. Mi-am dat seama că am fost chemată și îndemnată de Dumnezeu să văd prin ochii minții, dorința și cugetul acestei neprețuite familii pentru ce au chemare, printre alte preocupări de suflet acordate semenilor: cultura.
Aici în Galați, casa familiei Gumann, se află în apropiere de Parcul Rizer, un loc ferit de zgomotul cotidian al orașului aglomerat cât și de privirile curioase. În cea mai cuprinzătoare înțelegere, după ce i-am trecut pragul, am asemănat-o cu Casa Pogor de la Iași, ( în prezent Muzeul Literaturii, unde în anul 2012, am fost invitată cu o expoziție de acuarelă ) iar cândva aici, se întâlneau Junimiștii în frunte cu Eminescu. O comparam și cu alte case în care existau saloane literare, unde scriitorii și oamenii de cultură își defineau esențe culturale asupra operei lor.
Dorind să continue tradiția unor personalități de seamă al timpurilor trecute prin dialog direct cu autorii scrierilor, ori artiști cu experiență vastă, familia Gumann se identifică integral cu geografia, istoria și duhul locurilor: Galați – Salzburg. Prin aceasta ne demonstrează cum poate fi implementat sacrul în cultură. Dacă la Salzburg au salon pentru primirea doritorilor ce vor să lucreze pentru semenii în vârstă, la Galați deja, și-au amenajat acest Salon Cultural în frumoasa casă achiziționată recent.
Este ca și cum ar avea un Altar în curtea casei pentru viața spirituală a oamenilor, ori pentru cunoașterea poetică, scriitoricească. Istoric vorbind, sacralitatea Saloanelor Literare, este eternă! Denumirea lor a fost dată încă din secolul XV în Italia, apoi în secolele următoare XVI și XVII în Franța și Anglia. La timpul respectiv al acestor ani, reuniunile acestea se țineau în casa unor doamne de ținută înaltă, la care poeții și scriitorii , pictorii și artiști compozitori erau invitați să participe. În prezent aici la Galați, acest misionarism privat în cultură, este început de familia Gumann – doi scriitori talentați, în care sacrul și eternul se poate vedea prin cărțile scrise și editate de dânșii, precum și în realizările vitale pe plan profesional. Indiferent unde s-au aflat, întreaga viață și-au dedicat-o pentru cultul patriei, limba română și conceptul creștin ortodox.
Deși eu, primul invitat al acestui Salon Literar, m-am exprimat prin acest text explicit ori simbolic, dorind să se înțeleagă că acest act de cultură înseamnă pentru mine Eminescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru ori Tudor Arghezi. De la valorile tradiționale ale marilor noștri romancieri și prozatori, cât și o fărâmă din eternul Fănuș Neagu, perspectiva Salonului Literar din Casa Gumann – Casa Condeiului, îmi permit să spun că aceasta se îndreaptă spre un nou mod de măreție pentru cultură, de frumusețe românească în arealul spiritual al Dunării de Jos, unde aici și prin împrejurimi sunt oameni de cultură cu adânci dimensiuni spirituale, oameni plini de simplitate, care-și păstrează viu spiritul cu har în tot ceea ce tălmăcește și creează!
Constanța Abălașei-Donosă