Chemări

Un nou răsărit peste surâs, Peste ramul dăruit speranței Şi inima ce pulsează trăirea, Conştiința, parfumul romanței, Paşii gândului adunând nectar, Lumină de stea şi de înviere Abia încolțită în noaptea stinsă, Dăltuitoare chemări şi mângâiere. 02.02.2020

Decembrie

Cade decembrie, în amintiri, Încărcat de lumina zăpezii, Vegheat de drumuri lungi, Stele prin urma plecării, Să capete strai de fulg alb, Cu el să zboare până departe. Uite, în inimă la mine e un loc. E gol şi e linişte, şi e noapte. Acolo voi ați stat în sărbători. …

Lumina nopții

Stele stau tot cuminți Sub cupola gândului, Ce umple palma visului, Botez dăruitor timpului. Ascultă clipa ce bate La uşa pleoapelor tale, Sfidând depărtările, Urma pierdută-n cale! Apropiind marginile, Pereții largi ai inimii, În copilul ce visează, E zbor alb, cu îngerii. 04.01.2020

Să ne fie

Să ne fie să ne fie să ne fie Anii mulți şi-n bucurie Să ne fie doar de bine Cu belşug şi case pline De cuvânt de sănătate De frumos şi spor în toate De oameni de omenie Şi ‘ncărcați de vrednicie Cu cinste cu armonie Pe pământ o veşnicie …

Cuvintele

Coliere de vocale şi consoane Stau agățate de nemurire, Născute din ziua întâi, Când totul era plămădire. De atunci stau adunate În corăbii purtate de flaut, Croite din zbuciumul frunzelor Ori din orizonturi ale răsăritului, Ori apusuri de sentimente. Ca aurul fierbinte, doar tu Le poți da lumina soarelui Din …

Foamea

Îmi e foame Rup un codru din lumină Aştept dispersia Să înfloresc primăvară În toate gândurile În toți paşii şi în drum În drumul feței tale Cu lumina zăpezii Şi a răsăritului Aud cum frimitirile Cad precum picăturile În venele înfometate Cu conştiința plină De prețul vieții ce urcă Urcă …

Apa tulburată

Zorii anului s-au deschis Timid gingaş şi cu iubire Păşind pe marea de nisip Un fir plăpând în devenire Un strop de apă luminată De va cădea într-un surâs Îl va cuprinde într-o piatră Să uite dorul lui din plâns Va prinde rădăcină-n cânt Va urca smerit în scara lui …

câmp de mușețel

câmp de mușețel bunicilor mei în curtea lor, un câmp de mușețel… treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel! ne ascundeam – cățelul și cu mine – și-i povesteam legenda lunii pline; stăteam ascunși în scorbura bătrână din curtea lor, cuprinsă de lumină, și ne rugam să plece odată gâsca, …

cutumă

la-ncheietura mâinii – firul roșu îmi amintește vag cine mai sunt: pământ și sânge, pare a-mi da de veste, amestecate în mojar de gând; un fir ce poartă-n sine înțelesuri nedeslușite ochiului grăbit ce n-are timp să-l mai despice-n șapte, să-l întrevad-arzând la foc mocnit… la-ncheietură, însăși veșnicia pulsează-ncet un …