Poeme

Sonetul chemării din vis Mă strigi în vis și eu ți-aud chemarea Șoptită, caldă, dor nestins ce-mi spune Că-n noaptea asta suflet lacrimi pune În colț de ochi iubiți, adânci ca marea. Obraz mi-ating, izvor prelins transpune Simțirea ta curată, caut zarea Ce-arată loc promis, urmez cărarea, S-ajung la timp, …

Iubite

M-aș mai întoarcePe la varăSă mă predauDe vreiCravatei în albastru Să mă săruțiÎmbrățișând și vântulIar trupu-miSă-l sculpteziÎn alabastru Și apoiVom merge la culcarePe sâni de ochiȘi cumințeniiTaineNebănuiteDintr-o altă mutăÎmbrățișare… Iubite Îți mai aminteștiCum eramCu ochiiÎnchișiÎn livada ta…Creștea atâta iarbăCât barba taNesecată… Iubite Eșarfa meaTe ademeneaPletele țineau locDe săruturi Dar negrul …

Pantera

panteră neagră, mers primejdios, prin noaptea mea curgând așa sfios, că-mi pari a fi părere, cântec lin – ca printr-o vrajă înainte-ți vin. sunt prada ta, de-acum e în zadar… nici nu mai știu ce fețe are un zar… dar brațul meu, sub ghearele-ți de foc, se face rug, schimbând …

Liniște

cât nefiresc e-n liniștea aceasta în care tac și gândurile. știi?!… sunt zile-n care parcă însăși viața preferă modul silențios de-a fi! minute suspendate prin minune vremelnicului timp neobosit te-opresc din truda clipei fără nume și nu-ți mai pasă de-absolut nimic – întins în iarba-naltă a veșniciei privești cum norii …

Stare

prin vene silvestre pinii își duc departe, în munte, verdele crud. stâncile-ncep să miroasă a dor: în degete frâng fire toarse din nor. amurgul ascunde ciurde de cerbi… auzi-i cum rumegă iarba din cer! în palmele mele ard pajiști întregi, dar jarul mi-aprinde și pașii pribegi. zarea îmi poartă pe …

Timp

din 86.400 de secunde, câte are o zi, tu îmi locuiești 86.402… cu două mai mult, fiindcă îmi treci hotarele răsăriturilor și apusurilor ca și cum ai fi soarele care ostenește toată ziua pe cer, locul lui de muncă, iar seara, când liniștea se aude cel mai bine, se dăruiește, …

Praf de nisip și de stea

Știam că secunda asta va pleca, Scuturându-se de nisip și de sarea ce-i pictase obrajii. Eram singuri pe plajă, Scotocind cuvintele, amestecându-le, Împărțind silabe și interjecții, Tu priveai în zare, spre mugetul ascuns al furtunii nenăscute încă, Priponită în ciot de corali, Incapabilă să-ți mărturisească despre seara ce vine. Nici …