câmp de mușețel

câmp de mușețel bunicilor mei în curtea lor, un câmp de mușețel… treceam prin el: eu, gâsca și-un cățel! ne ascundeam – cățelul și cu mine – și-i povesteam legenda lunii pline; stăteam ascunși în scorbura bătrână din curtea lor, cuprinsă de lumină, și ne rugam să plece odată gâsca, …

bitter song for the middle of summer

mă-ndrept către tine. e aproape trei. calc alene.-asfaltul arde-n pașii mei. șovăi. m-aș întoarce. nu mi-i la-ndemână să-mi privesc în suflet pe-o așa căldură. pașii mei sfielnici se trezesc pe mare: știu umbla pe valuri și mi-i de mirare, fiindcă niciodată n-am lăsat pământul să-mi fugă din talpă pe-unde-l duce …

cutumă

la-ncheietura mâinii – firul roșu îmi amintește vag cine mai sunt: pământ și sânge, pare a-mi da de veste, amestecate în mojar de gând; un fir ce poartă-n sine înțelesuri nedeslușite ochiului grăbit ce n-are timp să-l mai despice-n șapte, să-l întrevad-arzând la foc mocnit… la-ncheietură, însăși veșnicia pulsează-ncet un …

într-o joi, cu dragoste…

te chem la capătul lumii,  nu-i timp în cetate-a mai sta – fii gata la șapte, când lunii îi arde-n obraji dragostea! și-atunci, neîncăpându-și în sine,  aruncă pe cer vâlvătăi, de-ți pare că-n dansuri feline știu norii să se-ndrepte spre văi, să-și curgă tot dorul deodată în ploi torențiale și-n …

Ruine

se surpă drumurile-n urma mea, nu mai rămân nici amintiri, nici semne,  iar stânca aceea anume ce-mi părea de neclintit, o pot de-acuma cerne – fir de nisip ajuns ușor pe umăr, ascuns prin pulberi aurii de vânt, povară neștiută ce-o s-o cumpăr,  ca să o dărui vreunei scoici de …

Ziua Soarelui 🌞

Solstițiul îmi vorbește despre tine cu soarele-i gonind peste oraș, de parcă-n brațe ar fi purtat, spre mine, de Prometeu – vestitul hoț solar… dacă privești cu atenție, poți vedea cum se preschimbă razele în picuri  de aur pur, cernându-se cumva pe pielea ta, furtuni stârnind în gându-mi! e-n urbe …

Cântec la marginea verii

sufletul îmi e o colivie –  drugi de fier îmi țin prizonier plânsul toamnei prins pe la chindie furișându-se-ntr-un ochi de cer; pe atunci nu mă temeam de nimeni, toate erau la locul lor, firesc, a iubi era un verb, se știe, conjugat numai la timp prezent. locuiam în gândurile …

Mărturisire

din adâncurile sufletului se aud tot mai tare tobele de război ale vieții – voi mărșălui prin păduri, ascultând cu atenție cum instrumentele de percuție  imită inima,  cum schimbă marșul pentru un vals, pentru un blues ori pentru o nesfârșită liniște, că nu mai știi dacă trebuie să mergi, să …