Lidia Popa – Poeme

Lidia Popa s-a născut în România în comuna Piatra Șoimului județul Neamț la 16 aprilie 1964. A terminat studiile la Piatra Neamț cu diplomă de bacalaureat și alte cursuri de specialitate administrativă, unde a lucrat până în 2000. Limbi străine studiate: latină, franceză,  germană, italiană. În prezent trăiește de circa …

Amăgire…

Amăgire… 12 Septembrie 2020 Mă amăgesc și eu atunci când scriu,Doar amăgirea mi-a rămas din viață,Nu schimb eu vremea prin cuvinte, știu,Din seară nu pot face dimineață; Nu e izvor pe lume să nu sece,Niciunul nu e veșnic pe pământ,Totul ce vine e sortit să plece,Stavile plecărilor nu sunt! Între …

Poeme

Sonetul chemării din vis Mă strigi în vis și eu ți-aud chemarea Șoptită, caldă, dor nestins ce-mi spune Că-n noaptea asta suflet lacrimi pune În colț de ochi iubiți, adânci ca marea. Obraz mi-ating, izvor prelins transpune Simțirea ta curată, caut zarea Ce-arată loc promis, urmez cărarea, S-ajung la timp, …

Iubite

M-aș mai întoarcePe la varăSă mă predauDe vreiCravatei în albastru Să mă săruțiÎmbrățișând și vântulIar trupu-miSă-l sculpteziÎn alabastru Și apoiVom merge la culcarePe sâni de ochiȘi cumințeniiTaineNebănuiteDintr-o altă mutăÎmbrățișare… Iubite Îți mai aminteștiCum eramCu ochiiÎnchișiÎn livada ta…Creștea atâta iarbăCât barba taNesecată… Iubite Eșarfa meaTe ademeneaPletele țineau locDe săruturi Dar negrul …

Pantera

panteră neagră, mers primejdios, prin noaptea mea curgând așa sfios, că-mi pari a fi părere, cântec lin – ca printr-o vrajă înainte-ți vin. sunt prada ta, de-acum e în zadar… nici nu mai știu ce fețe are un zar… dar brațul meu, sub ghearele-ți de foc, se face rug, schimbând …

Liniște

cât nefiresc e-n liniștea aceasta în care tac și gândurile. știi?!… sunt zile-n care parcă însăși viața preferă modul silențios de-a fi! minute suspendate prin minune vremelnicului timp neobosit te-opresc din truda clipei fără nume și nu-ți mai pasă de-absolut nimic – întins în iarba-naltă a veșniciei privești cum norii …

Stare

prin vene silvestre pinii își duc departe, în munte, verdele crud. stâncile-ncep să miroasă a dor: în degete frâng fire toarse din nor. amurgul ascunde ciurde de cerbi… auzi-i cum rumegă iarba din cer! în palmele mele ard pajiști întregi, dar jarul mi-aprinde și pașii pribegi. zarea îmi poartă pe …