Cristian Ovidiu Dinica – versuri

Singurătate singur într-o galerie cu figuri de cearăsunt asaltat de cuvintele rotunjitede griji,se sfarmă liniștea,se reconcepe glaciar lumea,vinovăția aparține mecaniculuide pe trenul ce nu a oprit în câmpia infertilăs-ar fi urcat cu gândurile împachetateodraslele principilor și amantele întârziatece vând anticoncepționale soțiilor,acestea răsfățate la coafor visează la mântuire,cu pieptul desfăcut zvântă …