Poemul dintre noi…
Kuppenheim, Baden-Württemberg
19/20 Decembrie 2019
Tu te gândești la mine, mereu întrebătoare,
Precum lumina plânsă din ochii lui Orfeu:
În noaptea care vine, ce-o să mai scrie oare?
Iar gândul tău adoarme cuminte-n gândul meu…
Eu te privesc din umbra singurătății mele
Cum liniștea se-așterne pe chipul tău de zeie,
De parcă se-ncovoaie și cerul greu de stele
Cu ruga lui nespusă, deasupra ta, femeie.
Mi se-nfioară mâna și sufletul flămând
Și parcă dintr-odată aud cum cum vin șuvoi,
Nici eu nu știu de unde, cuvintele pe rând
Și-ncet, încet răsare Poemul dintre noi…
Nu simți nicio durere, nicicând să nu te doară,
Când fără tine Viața e pulbere în vânt,
Parcă-ți aud oftatul-ce naștere ușoară!
Tot ce e viu pe lume se naște din cuvânt…
Nicolae Nicoară-Horia