Duminică, 15 septembrie, de la ora 16:30, am avut privilegiul de a lua parte la un eveniment cu totul deosebit – o dublă lansare de carte, care a adus în prim-plan creațiile a doi autori talentați și sensibili, membri ai UZPR. Volumul de poezii Așezăminte sufletești, o antologie de autor semnată de Mioara Baciu, și volumul Sfinte simplități, scris de Pr. Ionel Rusu, au fost sărbătorite într-o atmosferă caldă și emoționantă, la Muzeul Brăilei Carol I.
Această lansare nu a fost doar un simplu eveniment cultural, ci o întâlnire a sufletelor. Cele două volume, Așezăminte sufletești de Mioara Baciu și Sfinte Simplități de Pr. Ionel Rusu, au reușit să aducă un suflu proaspăt în lumea poeziei, creând o atmosferă rar întâlnită. Ambele cărți sunt o celebrare a trăirilor profunde și a bucuriei de a redescoperi frumusețea în lucrurile simple, dar esențiale.
Poeziile Mioarei Baciu ne dezvăluie un univers interior bogat, un loc în care cuvintele se așază natural, vindecând și luminând, în timp ce Sfinte Simplități ne poartă într-o călătorie spirituală, unde simplitatea devine cheia către înțelegerea profundă a vieții.
Această dublă lansare nu e doar despre cărți, ci despre oameni, despre inimi deschise și momente de liniște interioară, în care cuvântul scris a avut puterea să aducă împreună iubitori de literatură. Dacă nu ați avut ocazia să fiți acolo, aceste volume vă vor aduce puțin din acea magie în propriul vostru univers.
Evenimentul a fost moderat cu eleganță de doamna dr. Brândușa Ilie, muzeograf la Serviciul Cercetare, Documentare, Valorificare, care a știut să creeze un spațiu de dialog deschis și luminos. La această sărbătoare a cuvântului, scriitori din Galați și Brăila au adus în fața publicului reflecții profunde despre poezie și despre puterea cuvântului de a uni sufletele.
Invitații speciali care au luat cuvântul au fost domnul profesor Ghiță Nazare – redactor la Revista Școala Gălățeană, doamna Sibiana Mirela Antoche – poetă și membră UZPR, doamna Angela Burtea – scriitoare și membră UZPR, poetul Sebastian Golomoz, jurnalista Daniela Vlad, doamna Antoaneta Crudu – Asociația Danubiana, doamna Mioara Ardieleanu – redactor la revista Timpul Seniorilor, și domnul Valentin Popa, fost lector universitar la Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, scriitoarea Georgeta Muscă-Oană și mulți alții. Fiecare vorbitor a adus câte o lumină nouă asupra cărților prezentate, deslușind cu har înțelesurile adânci ale poeziei și deschizându-ne inimile către mesajele autorilor.
Poezia este una dintre cele mai vechi forme de exprimare artistică, o modalitate prin care oamenii au reușit să capteze și să transmită emoții, idei și reflecții asupra lumii din jurul lor. Fiecare vers, fiecare rimă, creează o conexiune profundă între autor și cititor, oferind momente de introspecție și frumusețe. Poezia poate fi tandră, brutală, romantică sau filosofică, dar întotdeauna păstrează ceva magic: capacitatea de a traduce emoții în cuvinte. Poetul, în acest context, este un fel de alchimist al cuvintelor. El reușește să ia experiențe personale, emoții complexe și viziuni asupra lumii, transformându-le în ceva universal, accesibil oricui deschide o carte de poezii. Poetul trăiește între două lumi – cea a realității și cea a imaginarului, iar rolul lui este să aducă un strop de visare și reflecție în cotidianul nostru. Pentru un poet, inspirația poate veni de oriunde: dintr-o plimbare prin parc, dintr-o conversație auzită întâmplător sau dintr-o stare de spirit. Ceea ce îl face special este felul în care filtrează toate aceste influențe și le transformă în versuri care, de multe ori, spun mai mult decât s-ar putea exprima prin cuvinte obișnuite. Poezia nu trebuie să fie complicată ca să fie puternică. Uneori, un singur cuvânt bine plasat poate lovi mai tare decât o frază lungă și complicată. Poetul reușește să își pună sufletul pe hârtie, să transforme banalul în sublim și să creeze o legătură intimă cu cititorul. În lumea noastră agitată, poeziile sunt ca niște popasuri de liniște, momente în care ne regăsim pe noi înșine și ne permitem să reflectăm asupra lucrurilor care contează cu adevărat.
Pe doamna Mioara Baciu am cunoscut-o la maratonul poetic „Roma citește Eminescu…” realizat în perioada pandemiei în format online, organizat și moderat de jurnalistul și scriitorul Valeriu DG. Barbu. Atunci am remarcat sensibilitatea și vibrația poetică, care mi-a atras atenția iar mai apoi s-au dovedit ca fiind trăsături permanente în versuri și în orice caz, o autoare care n-ar trebui să treacă nevăzută. Legătura eului poetic este aproape mereu cu cineva, altcineva sau ceilalți.
Pe sub această impersonalitate, printre rânduri sau pe sub rânduri, eul pare că își strigă o stare interioară: el iubește și suferă în același timp. „Dovadă-n cer că n-a pierit, încă, iubirea/Sărutul tău și versul ne vor fi/ Zâmbetul cald, ce ți-a-ncolțit uimirea/ Că pe altar de vise, iubirea vom jertfi…” „Mi-am învelit iubirea-ntr-un ungher / Să-mi țină-n taină, inimii, de cald/ S-o-mbrățișez când sufletul îmi e stingher/ Când, stelele, în noaptea albă, cad …”
Poeta ne convinge să o citim şi ne ia martori la trăirile ei deschizându-și sufletul ca o Biserică și viața ca o liturghie. Ea are talentul de a stăpâni elementele figurative. Poeziile dânsei sunt relativ uniforme şi foarte bine articulate ele fiind uneori rugăciune, alteori spovedanie. Astfel, la Mioara Baciu semnalăm fluența versurilor, noi procedee compoziționale, intensificarea sincerității sentimentelor, dinamica mesajului și optimismul crescut în credința divină.
Poeta Mioara Baciu este deținătoarea a numeroase premii, titluri şi distincții, obținute pentru activitatea sa literară.
Mioara Baciu ne împărtășește din trăirile sale, să ne bucurăm de ele și chiar să ne regăsim uneori în imaginile și situațiile create. S-ar putea spune despre Mioara Baciu că este o poetă a păcii, a blândeții și frumuseții angelice, care aduce doar lumină și bucurie. Frumosul înțeles și asumat este profesiunea ei de credință literară. Poezia ei este calea vitală a unei levitații spirituale. Lirica poetei Mioara Baciu are o densitate/ gravitație mare acumulată într-un volum mic.
Forța ei este dată de concentrarea de sens şi de marea ei transparență. „Mi-e sufletul un amalgam prin toamnă, // În care, foșnet de pădure-am adunat; / Culori-minune, de pe fruntea-ți, doamnă, / În poala gândului, cu drag, am răsturnat…
Poeta se folosește de un adevărat sistem al purificării, al spiritualității, având valori multiple, reprezentând o restaurare a paradisului.
„Te iubesc cu iubire divină/ Izvorâtă din suflet pribeag…./ Rătăcind să răzbat spre lumină/ Cu durere m-aștepți azi în prag… Cu durere, că-ți sunt prea departe,/ Cu mândrie, că-s om împlinit/ Că, dragostea mea pentru carte/ În dar, de la tine-am primit….” Se remarcă un dor puternic, atenuat prin împărtășirea cu ceilalți sau prin faptul ca autoarea îl face comun.
Remarcabilă este la prospețimea spunerii dar şi forța ei. Curajul de a asuma temele mari existențiale și măsura angajării în opera poetică : alcătuirea şi rosturile ființei, tainele cuplului, ale iubirii, ceremoniile celorlalți, părțile discrete ale sufletului, viața interioară inefabilă, intențiile tăcerilor…
Un evantai de preocupări spirituale se întâlnesc în acest volum și care impresionează cititorul prin dragostea pentru cuvânt pe care o transmite, prin vraja exercitată de cuvintele care o întâmpină. Ne atrag atenția titluri frumoase, care reflectă viziunea autoarei despre lume, fundamentată pe mai multe direcții: iubirea, viața, cerul, dor. De fapt poezia nu este o știință, este un act de credință si oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu și-i stă aproape devine poet.
Poezia scrisă de preotul Ionel Rusu este o adevărată incursiune în sufletul uman, o combinație profundă între credință și sensibilitate artistică. Prin versurile sale, părintele reușește să îmbine într-un mod aparte spiritualitatea cu emoțiile cotidiene, creând poezii care te ating direct la inimă.
Fiecare poem pare să fie o rugăciune, dar nu doar către divinitate, ci și către sufletul omului modern, aflat mereu în căutarea liniștii și sensului. Ceea ce face specială poezia lui Ionel Rusu este autenticitatea și simplitatea sa. Fără a cădea în dogme greoaie sau mesaje complicate, el scrie despre iubire, credință, suferință și speranță într-un limbaj accesibil, dar plin de profunzime. Versurile sale reflectă o viață dedicată atât comunității, cât și introspecției, iar cititorii se regăsesc ușor în aceste trăiri universale.
Poezia sa este ca o lumină caldă într-o lume plină de zbucium, un îndemn blând de a ne opri puțin din agitația zilnică și de a ne conecta cu ceva mai înalt și mai pur. În paginile scrise de preotul Ionel Rusu, fiecare cuvânt are greutate, iar fiecare vers poartă o bucată din sufletul lui. Versurile preotului Ionel Rusu sunt pline de o căldură aparte, de o simplitate care te face să te oprești și să reflectezi la esența vieții.
Poezia lui vorbește despre iubirea divină, dar și despre fragilitatea umană, despre cum ne căutăm locul în lume și în credință. El reușește să surprindă momentele delicate ale vieții de zi cu zi și le transformă în meditații poetice, pline de sensibilitate. Ceea ce face ca poezia sa să fie cu adevărat specială este felul în care împletește credința cu trăirile umane. Nu este niciodată forțat sau moralizator, ci mai degrabă oferă o perspectivă liniștită asupra credinței ca sursă de confort și speranță. Fiecare vers te invită să meditezi, să cauți liniștea interioară și să găsești frumusețea în lucrurile simple.
Poezia preotului Ionel Rusu este un refugiu, o alinare pentru cei care caută răspunsuri la marile întrebări ale vieții. Într-o lume plină de incertitudini, versurile sale vin ca o îmbrățișare caldă, un îndemn de a ne îndrepta gândurile spre pace, credință și speranță. Exact cum spuneam și în cazul doamnei Baciu, poezia nu este o știință, este un act de credință si oricine Îl cunoaște pe Dumnezeu și-i stă aproape devine poet.
Cele două volume, Așezăminte sufletești și Sfinte Simplități, nu sunt doar cărți de poezie, ci adevărate bijuterii literare care merită descoperite de toți cei care caută o evadare din agitația cotidiană. Așezăminte sufletești, prin versurile Mioarei Baciu, este un ghid subtil pentru cei ce vor să se reconecteze cu propriile emoții, să-și găsească rădăcinile interioare și să își așeze sufletul într-un loc de pace. Pe de altă parte, Sfinte Simplități ne aduce aminte, prin cuvintele delicate ale Pr. Ionel Rusu, că adevărata frumusețe a vieții se află în simplitate, în gesturile mărunte și sincere care ne definesc existența.
Cărțile acestor autori nu doar că îți încântă mintea, dar îți hrănesc sufletul. Sunt ideale pentru oricine simte nevoia de o pauză de la agitația cotidiană, de o respirație adâncă și o privire introspectivă. Ele sunt o invitație deschisă la reflecție, la calm, la regăsirea sinelui.
Daniela Gumann