Reflecții la ceas târziu, în vreme de primăvară!

Poate că și vremea, și unele evenimente din ultima perioadă, m-au făcut să meditez la cele spuse destul de des de mama mea „A îmbătrâni, este o stare și nu un merit” iar soțul meu spune același lucru, însă altfel „Fiecare îmbătrânește diferit”. Pornind de la aceste „zicale”, am constatat că apropiindu-mă tot mai mult de 50 de ani, ca vârstă, trebuie să accept că tot mai nesigur devine „mâine”. Totul se întâmplă aici și acum. Trebuie să accept că fiecare dimineață poate fi ultima. M-am născut la Huși, am trăit în afară de România, în alte trei țări (Israel, Germania și Austria), am studiat în diverse școli, am întâlnit sute de feluri de oameni. Doar gustul vieții trăite te face să alegi altfel. Și mai știu că este esențial să fii autentic. Ca nu are rost să forțez nimic pentru că experiențele vin întotdeauna la momentul potrivit. Astăzi, apropiindu-mă tot mai mult de 50 de ani, constat că am trăit, am iubit, și că anumite experiențe au rămas acolo,… unele m-au dezamăgit, altele m-au dărâmat, m-au copt…. Acum știu că sunt și experiențe care nu te îmbogățesc cu nimic. Sunt timp ars inutil. Atunci erau căutări. Rătăciri. Încercări. Dar care m-au adus astăzi, aici unde sunt. Acum știu că obsesia adevărului dăunează grav bucuriei. Și mai știu că felul în care spui un adevăr îl poate face revelator sau distrugător. În tinerețe iubeam absolutul. Era totul sau nimic. Credeam că, descoperind adevărul, luptând pentru el, voi schimba lumea. Credeam cu toată ființa mea că toți oamenii sunt buni, vii, frumoși și eterni. Atunci, timpul nu exista – totul era posibil. Aveam eternitatea mea. Acum, când sunt tot mai aproape de 50 de ani ca vârstă, știu că viața începe cu adevărat atunci când o trăiești conștient. Că nu trebuie și nu pot să schimb lumea – e suficient să mă schimb pe mine. Știu că oamenii nu sunt doar buni sau răi, ci un amalgam dulce-amar. Descopăr oamenii încet, treptat. Acum, mă revoltă minciuna si fățărnicia. Am păstrat însă, credința că orice ar fi, trebuie să rămân vie, deschisă, smerită în fața universului și a alegerilor pe care mi le oferă viața. Am păstrat bucuria lucrurilor simple, pasiunea, spontaneitatea, umorul. Am pierdut însă inocența, dar i-am păstrat parfumul…

Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă și să îmbătrâniți frumos!

„Primăvara ne arată ce poate face Dumnezeu dintr-o lume murdară și anostă.” – Virgil A. Kraft

Cu mult drag și aleasă prețuire, Daniela Gumann