De vorbă cu poeta Elena Vlase Munteanu – un interviu inedit!

Sunt onorată să încep seria interviurilor mele, cu poeta Elena Vlase Munteanu. O doamnă în adevăratul sens al cuvintelor – pe cât de distinsă, pe atât de discretă, pe cât de înțeleaptă, pe atât de modestă, care în urmă cu câteva luni a primit și titlul de Cetățean de Onoare al Primăriei Dimitrie Cantemir din Vaslui. Nu pot să nu meționez faptul că mă simt extraordinar de norocoasă că am avut șansa de a fi eleva doamnei profesoare, iar astăzi, întâmplarea face să ne reîntâlnim după ceva vreme pe coordonate lirice. Doamna Elena Vlase Munteanu, a avut amabilitatea să ne acorde un interviu cu totul special și unic, iar de acest lucru vă veți convinge în cele ce urmează:

D.G. Stimată doamnă Elena Vlase Munteanu, despre dumneavoastră se știe în primul rând că ați fost profesoară de limba și literatura română, iar în ultima perioadă sunteți cunoscută și ca poetă. Ce ne îngăduiți să mai știm despre dumneavoastră ca OM?

E.V.M. Ca om și ca profesor  sau poetă

Sunt  o ființă  desuetă 

Dar ca profesor și ca om 

M-am înălțat  asemeni unui pom 

Și dacă sus nu am ajuns, 

Nici  nu întreb, să nu primesc răspuns 

M-am risipit în poezie 

Să-mi fie  mai ușor  …da, mai ușor  să-mi fie .

D.G.  Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră în calitate de profesor? Dar ca poet?

E.V.M. Dacă  vorbim de satisfacție…

Este o efemeră  reacție 

Când   după ani, elevii mei i-am întâlnit,

Schimbați, trecuți prin vremuri i-am  găsit.  

În ochii lor  regretul l-am citit   

Că n-au rămas  copii la infinit.   

Iar anii au trecut  și peste mine 

Și care-i diferența dintre rău sau bine ?

În ochii mei doar litera  conta 

Timid  cuvântul se silabisea 

Dar viața-i aștepta  cu altceva. 

Nu, n-am putut prea mult  să îi ajut 

Și am zâmbit  prin timp dar a durut.

b

E.V.M. Iar  ca poet  ce satisfacții poți să ai ?

Cu vorbe mici  din gândul tău să dai…

Și cine mai citește  astăzi poezie?

Când  viața e meschină  și șașie…

Dar nu mă pot  abține  și-atunci scriu 

Ca  să-ntelegeți c-am iubit tot  ce-a fost  viu  

Și am  zâmbit  cu lacrimi pentru voi 

Rămâne  lacrima și zâmbetul printre cuvinte-roi .

D.G.  Care credeți că sunt cele mai importante aspecte ale educației și ce vă face să credeți asta?

E.V.M. EDUCAȚIE?…PRESTAȚIE  ,INCANTAȚIE , INTONAȚIE , 

Lectură, vorbă dulce ori mai dură  

Exemplu? Ordine  în templu?   Mai  contemplu 

Obiecție, corecție, reflecție?

Avânt? cuvânt? descânt? 

Obediență? experiență? consecvență? eminență? 

Disciplină? rutină? cale lină? 

Cale  grea? Vorba rea? 

Dojană ? obiecție? 

Iubire? blândă fire? 

Mângâiere? vorba fiere? de la sine  vrere ?

Cu părinții ? ori cu dinții ? ori cu sfinții ?

Pe alături?  pe drum bun ori gând nebun ?

Ori  gândul bun?   salvă de tun? 

CE POT SĂ SPUN???

D.G.  Care credeți că este rolul unui profesor în dezvoltarea unui copil?

E.V.M. Un educat  și un educator  

mergând pe drumul școlilor

Întinde   mâna, drag copil 

Și vei avea un sprijin 

Să ai încredere în calda  mâna  

Și tandră  și stăpână .. 

Ascultă-mă și mă privește 

Puternică pereche  să formăm.  

Speranța omenirii crește 

Când  noi ne implicăm și ajutăm  

Și dacă ai o întrebare 

Nu te jena, nu te sfii 

Tu  spune-o omenirii cu glas tare  

Iar  eu  voi dărui  răspunsul 

Și în cunoaștere te-oi însoți  

Vei face pași în înțelegere 

Noi împreună ne vom lumina 

Și cale  nouă, spre alegere 

 Vei dobândi, vei câstiga . 

Atunci, când vei ajunge mare  

 Și te vei lumina,  

Tu singur vei porni în căutare 

Pentru acel mister, acel ceva…

Eu ți-am deschis modest cărarea 

Cu dragoste ți-am arătat  

Și interesul și chemarea 

Pe care împreună le-am aflat  

Cărarea vieții se deschide zi de zi 

Tu singur vei alege drumul pe care vei porni.

D.G.  Dacă ați putea schimba ceva la sistemul de învățământ ce ați schimba și de ce? 

E.V.M. Schimbare în învățământ?

Schimbarea înseamnă progres. 

Schimbarea înseamnă  alegere. 

În căutare și în înțelegere,

Oricum nu este de ales. 

Percepția  vârstei se schimbă 

Și noul ajunge ușor 

Când  omul cu gândul se plimbă 

Prin spații cu lumină,

Prin spații fără nor.

Și altfel se face un pas  

Cunoașterea-n valuri când  vine 

Apasă  butonul și vine  spre ține 

În orice  secundă, în oricare ceas  

Nu schimbi tu de dragul schimbării 

Se cere schimbarea din mers 

Că  astăzi pe calea-nvațării  

Se-adoptă  modernul demers.  

Se-nvață  prin cântec , se-navață prin joc 

În spații diverse, în largă natură  

Se-nvață-n secunde în oricare loc 

Te simți implicat  și  NOUL te fură . 

E totul în amplă  mișcare 

E lumea-n eternă schimbare .

D.G.  Ce competențe credeți că e necesar să aibă un cadru didactic ținând cont de nevoile copiilor din secolul XXI?

E.V.M. La secol nou, cerințe noi  

Deprinderi, aptitudini, competențe,  

Bazate pe inteligențe 

Dar  și pe informațiile-n roi . 

Se cere siguranță  mâinii 

Strunite  vajnic de un gând  

Este ca frământatul pâinii 

Amestecând  și combinând… 

Dar vin esențele de gând. 

ȘI VALURI MARI DE INFORMAȚII… 

Clarificate-n timp și spații 

Și eminențe   consacrând  

Suntem depozitari de   competențe  și chintesențe .  

D.G.  Care este principiul dumneavoastră de viață?

E.V.M. PRINCIPIUL MEU DE VIAȚĂ?  NU E CLAR  

Mă dau și eu cu lumea mare   

Și anulând orice principiu în desfășurare  

Aleg principiul mai comod  dar tributar  

Aveam principii și le expuneam în gură mare 

Dar  m-a lovit principiul celui tare 

Atuncea, că să supraviețuiesc  

Că  toată lumea, o mai scald, o mai cotesc  

Crezut-am în dreptate și-adevăr  

Însă am fost  luată în răspăr 

Și marea mea dreptate a căzut 

Cu adevărul nerecunoscut   

E evident  că ai o linie  a ta 

Dar se intersectează cu a altora 

Principiul cade, se rănește, se târăște 

Principiul altora  câștigă, hotărăște. 

Și când încerci să stai cu fruntea sus,

Ești mai  aproape de apus   

Și nu te poți uita prea mândru înapoi 

C-au înghețat  principiile  sloi.

Și, din principiu nu mai spui nimic 

Se duce  viața  în tăcere pic cu pic.  

D.G.  Care ar fi cea mai frumoasă perioadă din viața dumneavoastră de care vă face plăcere să vă amintiți și să vorbiți?

E.V.M. Pentru mine, cea mai frumoasă perioadă  

E perioada  cea neroadă  

Când  mai  credeam în ce vedeam  

Și  dincolo  nu cercetam.  

Era frumos  când încă mai zâmbeam 

Dar o făceam de dincolo de geam. 

Abia  acuma  aripi mi-au crescut  

Însă  frumosul aparține  de  trecut.  

D.G.  Cum arată o zi din viața dumneavoastră?

E.V.M. O ZI DIN VIAȚA MEA                                     

 O zi din viața mea nu e la fel 

Măcar ca ziua unui porumbel  

Privesc la soare-n răsărit 

Dar mă gândesc la  asfințit  

Că porumbelul zboară  prin înalturi 

Eu fac  penibilele salturi. 

El își desface  aripa mai larg 

În gândul meu dorințele se sparg  

Se  plimbă mândru pe alei 

Eu încă mai cioplesc modestul ștei 

El ciugulește  de la alții, e vioi  

Iar  bucuria  e săracă pentru noi  

El poate  fi și porumbelul voiajor. 

Distanțele în mine plâng  și dor. 

Și este liber  a zbura  oriunde  

Pe  mine, frigul către seară mă pătrunde . 

Așa este o zi din viața mea  

CU STRĂLUCIRI  DE  RECE -CĂZĂTOARE  STEA.

Interviu realizat de Daniela Gumann