”Am convingerea, veche de când lumea, că numai în unire este puterea!” – Interviu cu Excelența Sa Victor Osipov – Ambasador al Republicii Moldova la Viena

Excelența Voastră, sunteți un diplomat construit pas cu pas: redactor, comentator, șef de secție în cadrul Postului „Radio Moldova Internațional”, director executiv al Asociației Presei Electronice APEL, deputat în Parlament, Vice-prim-ministru al Republicii Moldova, (am mai sărit peste alte câteva funcții)  în prezent, la post în Viena! Un oraș al culiselor, între esență și aparență. Diferențele fiind uneori nu tocmai simplu de înțeles.

D.G.: Vă rog frumos ca înainte de a intra ȋn dialogul propriu-zis, să ne faceți o mică prezentare autobiografică.

V.O.: Stimată şi dragă doamnă Daniela Gumann, vă mulțumesc pentru insistența de a obține de la mine acest interviu, care mă onorează. Trebuie să mărturisesc înainte de a răspunde, că suntem norocoși că v-am cunoscut, am avut prilejul să fim împreună cu familia Dumneavoastră extraordinară, cu domnul Constantin Gumann, care îşi trage o parte de rădăcini chiar din Basarabia istorică. De altfel, sunt un număr de oameni de calitate, pe care i-am întâlnit datorită ocaziei de a reprezenta Republica Moldova în Austria.

Ca să revin la întrebare, parcursul meu în viață este unul obișnuit, dincolo de sonoritatea unor poziții în care m-a adus destinul. Câteva aspecte, ce ţin de generația din care fac parte și de locurile din care vin, ar merita poate să fie evidențiate. M-am născut în secolul și epoca precedentă, care pentru cei de la est de Prut a însemnat fosta URSS, într-un sat obișnuit de lângă Căușeni, fostul județ Tighina, ca să aveți un reper pe hartă. În pofida deficiențelor acelor vremuri, cred că rădăcina neamului nostru s-a dovedit a fi mult mai veche şi mai viguroasă, pentru că în zonele rurale viaţa şi oamenii au păstrat limba, felul de a fi, meșteșugurile, valorile populare de pe timpuri. Din acest aluat au crescut oameni talentați, în general, şi dascăli, în special. Le sunt recunoscător profesorilor de la școala din sat, de la Popeasca, pe care îi consider unii dintre cei mai buni la vremea aceea. După părinți, ei sunt cei care ne-au oferit șanse, iar noi am valorificat care şi cât a reușit. Se putea de învățat mai mult şi mai bine, dar și cu ce-am pornit de-acasă am reușit să fac Universitatea la Chișinău, o facultate de comunicare, Jurnalism, după cum știți. În cariera mea de presă, care a început la Radio Moldova Internațional, mă ocupam de teme din politică, administrare publica și de stat, securitate militară, diplomație. Fusesem o vreme comentator politic pe jumătate de șarjă chiar şi la „Oastea Moldovei”, ziarul Armatei Naționale a Republicii Moldova. Dar nu bănuiam că voi ajunge să mă ocup la modul direct de treburile de stat, de securitate şi diplomatice. Drumul meu a urmat administrarea de business în media, consultanța politică şi de comunicare, implicarea în activitatea legislativă, mai întâi ca şi asistent, apoi şi parlamentar pentru o scurtă perioadă. Şi, aşa am ajuns să fiu investit în Guvern cu mandat pentru reintegrarea teritorială a Republicii Moldova, soluționarea conflictului de pe Nistru, iar ulterior – în calitate de șef al Misiunii noastre diplomatice la Viena, unde, alături de altele, e dislocat şi Secretariatul Organizației pentru Securitate şi Cooperare în Europa, OSCE.

Totuşi, aici la Viena cea imperială, plină de istorie şi elitism, eu mă definesc în continuare drept „un om simplu în grădina împăratului”, fiind deopotrivă surprins şi motivat de cărările propriului destin.

D.G.: Ce este diferit în exercitarea misiunii Dumneavoastră actuale în capitala Austriei, sau care ar fi elementele de continuitate cu celelalte activități?

V.O.: Parţial, se pare că am atins tema vorbind despre parcurs, căci totul curge din una în alta, o etapă o prefaţează pe cealaltă. Dar, sunt multe lucruri noi în funcţia de reprezentant diplomatic. Pe de o parte, la OSCE continui subiectul conflictului transnistrean din Republica Moldova, de care m-am ocupat în câteva rânduri şi în cadrul Guvernului de la Chişinău. La Oficiul ONU, la organizaţiile mondiale specializate cu sediul la Viena, unele dintre subiecte îmi sunt familiare datorită, iarăşi, activităţii precedente de membru al Guvernului şi Parlamentului, pe agendele cărora toate se regăsesc. Totuşi, lucrând în şi cu aceste organizaţii eşti implicat într-o sumedenie de teme şi procese noi, unele reflectate deja în angajamente internationale, altele puse în faţa noastră de noile realităţi şi sfidări ale timpului, securitate cibernatică, utilizarea paşnică a energiei atomice şi a tehnologiilor radioactive, dezvoltarea industrială modernă, până şi cripto-valutele şi impactul lor în finanţarea terorismului. Activitatea diplomatică la Viena e un fel de universitate diplomatică multi şi interdisciplinară. Desigur, statutul diplomatic, unul onorabil şi distinct, este unul de reprezentare, pentru că deciziile ţin de instituţiile centrale ale statului, e un rol diferit de cel guvernamental. Cutume, protocol, limbaj sofisticat, intrigi la toate nivelurile ca realitate porfesională, e o experienţă deloc uşoară, însă fascinantă.

Mandatul meu include şi relaţia bilalterală cu Austria şi cu Slovacia, un domeniu cu mult potenţial de creştere, dar principalul mult mai plăcut, este că sunt ţări extraordinar de frumoase cu oameni fenomenali. Fără tăgadă, Viena este locul în care oricine şi-ar dori să locuiască, să lucreze, un muzeu sub cer deschis, chiar dacă am avut săptămâni şi luni în care nu observam această splendoare fiind în mijlocul ei, din cauza preocupărilor şi tensiunilor diplomatice.

D.G.: Care este imaginea Moldovei la Viena, având în vedere faptul că tinde spre construirea unor relații mai apropiate cu Uniunea Europeană?

V.O.: Imaginea noastră o creăm noi şi felul în care ne percep ceilalţi, aşa funcţionează. Este important, şi port o parte a răspunderii pentru aceasta, ca să fim văzuţi aşa cum suntem, nu distorsionat, deşi mai mult cu cele bune decât cu cele rele. Austria are la rândul ei o diplomaţie de excepţie şi una dintre cele mai vechi şi mai eficiente de administrare de stat. În 2016 a deschis şi o Ambasadă la Chişinău, astfel încât Republica Moldova e bine cunoscută şi sper, bine văzută la Viena. Diplomaţii noştri de aici, dar şi comunitatea originarilor din Republica Moldova folosesc oportunităţile pentru a prezenta specificul nostru, cultura, portul popular, cântecul, bucătăria, vinurile. Există şi o relaţie comercial-economică, şi una de asistenţă şi caritate, destul de articulate pentru un stat de dimensiuni relativ mici, cum e al nostru. În sens mai larg, ca parte a culturii româneşti, desigur, suntem de secole reprezentaţi la Viena de Eminescu, ca să dau doar numele cel mai cunoscut. Dar voi menţiona că basarabeanca Maria Cebotari, o stea a operei, teatrului şi filmului din anii “30-“40, are chiar o stradelă în numele ei în cartierul vienez Grinzing. Eu sper că suntem observaţi aici, mai ales datorită oamenilor de valoare, care ne reprezintă în diferite domenii şi acum. Dar e cunoscut că sunt şi aşteptări mari faţă de evoluţiile din Republica Moldova, care tinde să se asocieze la Uniunea Europeană şi are încă multe de făcut în acest sens.

D.G.: Dle Osipov, în calitate de ambasador aveți numeroase întâlniri cu diverși miniștri în domeniile afaceri interne, afaceri externe și justiție, cum definiți comunicarea și deschiderea autorităților austriece?

V.O.: Nu pot decât să aplaud competenţa şi corectudinea interlocutorilor noştri din Austria. Este impresionant cum ştiu ei să planifice şi să ducă la îndeplinire orice proiect, colaborare, program strategic. Voi aminti doar că Agenţia de Dezvoltare a Austriei susţine diverse programe în Republica Moldova de aproape două decenii şi a investit peste 16 milioane de euro în acest răstimp. Austria intră în primele zece ţări care investesc cel mai mult în economia Republicii Moldova. Există o Comisie interguvernamentală, ce se întruneşte o dată la doi ani, de regulă. Avem grupuri de prietenie în Parlamentele de la Chişinău şi Viena. Sectorul de afaceri lucrează intens cu Camera Economică a Austriei, inclusiv beneficiind de instruiri valoroase şi de oportunităţi B2B, de identificare a partenerilor în diverse domenii. Eu interacţionez mai mult cu colegii de la Ministerul pentru Europa şi Afaceri Internaţionale, deschiderea cărora o apreciez foarte mult. În general, între diplomaţi circulă expresia “spiritul vienez”, care semnifică atmosfera tolerantă, constructivă, prietenoasă în comunitatea diplomatică de la Viena. În multe momente istorice acest spirit a permis ca la Viena să fie aşezaţi la masa negocierilor rivalii geopolitici şi să găsească compromisuri.

D.G.: Diplomația înseamnă și satisfacții sau mai mult sacrificii?

V.O.: În timpurile noastre ar fi incorect să pretindem că facem sacrificii, deşi încă nu ştim ce ne pregăteşte destinul pentru viitor. Diplomaţia este prin definiţie un tărâm al dedicaţiei fără rezerve faţă de interesele statului şi poporului pe care le reprezinţi. Chiar dacă nu înseamnă, poate, că absolut toţi îl înţeleg anume aşa cum ar trebui. Există un specific al aflării în misiune, diferit de mutarea cu traiul într-o altă ţară – diplomaţii sunt detaşaţi temporar şi urmează să se întoarcă acasă la încheierea mandatului, sau merg în cu totul altă parte, dacă rămân în serviciul diplomatic. Sunt destul de complicate aceste strămutări, mai ales pentru familii şi copii. Apreciez mult faptul că soţia mea, Dorina, este împreună cu mine, la fel ca şi copiii, care au fost puşi în situaţia de a schimba şi şcolile, şi limba de instruire. Dar chiar dacă există şi discomforturi, noi considerăm că totul înseamnă oportunitate, de a face ceva util pentru statul care ne-a delegat şi de a învăţa. Diplomaţia este o lume aparte, în care lucrezi, te confrunţi, cooperezi cu unii dintre cei mai buni reprezentanţi ai altor state, acumulezi experienţe şi dezvolţi contacte, cu puţin noroc – chiar prietenii. Atâta timp cât este pace, şi una dintre misiunile noastre este să menţinem pacea, trebuie să ne bucurăm de misiunea care ni se încredinţează.

D.G.: Care este cea mai grea sarcină ca Ambasador al RM la Viena?

V.O.: Este definită încă în scrierile înaintaşilor despre Ştefan cel Mare: “să faci lucruri mari cu mijloace mici”. Resursele contează. Oricine se plânge de insuficienţa lor, dar eu am un fel de invidie albă pentru statele mai puternice economic, căci îşi pot permite să investească şi în relaţiile externe. Lumea este tot mai interdependentă şi aceste relaţii sunt importante, uneori sunt decisive. Să rezolvi probleme complicate în raporturile cu alte state, de obicei mult mai puternice, să promovezi interesele statului tău cu resurse modeste, recunosc, este dificil. Şi, fără a intra în detalii, pentru mine şi pentru alţi colegi e greu în acele cazuri, în care eforturile se lasă greu încununate de rezultate, cum ar fi soluţionarea conflictului transnistrean.

D.G.: V-am cunoscut la Viena în cadrul unor evenimente culturale: ați organizat o mulțime de manifestări și la Ambasadă. V-am admirat deschiderea, purtarea firească, nonșalanța, abilitatea lingvistică și volubilitatea cu care ați participat la propunerile culturale venite din partea comunității. Cum reușiți să faceți față la toate?

V.O.: Întâi de toate, consider că exageraţi puţin şi vă multumesc pentru aceste aprecieri, făcute în avans! Datorită unor limitări fireşti, la care m-am referit mai sus, noi organizăm mai puţine evenimente decât am putea şi ar trebui. Anume de aceea, eu mă strădui să folosesc orice posibilitate, orice invitaţie din partea comunităţii, care ne sunt de mare sprijin în misiunea noastră – participă fie colegii din Ambasada Republicii Moldova, fie eu personal, uneori şi cu soţia sau familia, după cum e şi cutuma diplomatică de la caz la caz. Anume asemenea evenimente ne-au oferit prilejul să cunoaştem mediul vorbitorilor de limbă română din Austria, comunitatea originarilor din Republica Moldova, care are şi ea propriul specific. Întotdeauna voi trata cu maximă atenţie acţiunile diasporei.

D.G.: Cred că activitatea diplomatică consumă mult timp, iar întrepătrunderea vieții profesionale cu cea privată nu este întotdeauna ușor de gestionat. Cum arată o zi normală în cazul dumneavoastră?

V.O.: E uşor pentru mine, căci toată lumea se ocupă să-mi formeze agenda, şi organizaţiile internaţionale sau partenerii din ţara-gazdă, şi autorităţile de la Chişinău, şi soţia cu cele trei fiice ale noastre. Deci, n-am probleme cu planificarea zilei, e un pic mai dificil să îndeplinesc programul. Dincolo de această uşoară ironie, trebuie să recunosc că întotdeauna am fost destul de domestic şi folosesc orice prilej pentru a fi cu familia, acasă sau la evenimentele copiilor împreună cu soţia. E deja un stil de viaţă, chiar dacă perturbat în anumite perioade de deplasările de serviciu. Bunăoară, noi respectăm maniera tradiţională de a lua masa acasă, chiar şi prânzurile. Iar în diplomaţie este un avantaj pentru oameni ca mine, căci însuşi protocolul recomandă să fii însoţit la o parte de evenimente, ceea ce înseamnă program şi examen pentru amândoi. Deocamdată, parcă ne descurcăm. Soţia mea, Dorina, este tot jurnalist de formaţie, iar de mulţi ani deţine o afacere în domeniul media, care organizează şi evenimente, unele cu foarte mult public. Deci, e mai mult decât consilier, e un fel de manager când trebuie să mergem undeva sau să organizăm noi o primire. În plan pur profesional, schema de activitate a Ambasadorului Republicii Moldova la Viena se împarte între cele câteva dimensiuni ale mandatului. De fiecare dintre ele se ocupă diplomaţii acreditaţi, iar Ambasadorul trebuie să le reuşească pe toate şi să mai facă şi administrarea curentă a Misiunii. E destul de dinamic procesul, aveţi dreptate.

D.G.: Aveți trei domnișoare superbe, care cultural vorbind aparțin în egală măsură ambelor culturi pentru că primele două au învățat și în RM. Cum a fost perioada de adaptare pentru ele? Cum se simt acum la Viena, le e dor de acasă?

V.O.: Mulţumesc, copiii sunt întotdeauna superbi, chiar şi atunci când dau ceva bătăi de cap. Să fie sănătoşi şi să reuşească în toate toţi copiii noştri, ai tuturor! Fetele noastre au o distanţă de vârstă semnificativă între ele şi, corespunzător, preocupări şi diferite. Avem toată paleta. Aşa a fost şi cu acomodarea în Austria, destul de stresantă la început, însă, depăşită cu succes. Nu am fi avut resurse pentru şcoli de tip privat sau internaţional, aşa că merg cu toate la instituţii educaţionale publice, şcoală primară, gimnaziu, universitate. Aceasta ne-a permis să apreciem înalt calitatea învăţământului public austriac, foarte prietenos şi incluziv. Luăm în calcul perspectiva ca, indiferent de activitatea de viitor a părinţilor, copiii să finalizeze studiile în Austria, pentru a nu perturba acest proces cu alte treceri dintr-un sistem într-altul. Acasă, desigur, avem părinţi, fraţi, surori, rude, prieteni şi ne este dor. Noroc de tehnologiile care fac mai uşoară comunicarea în zilele noastre şi de alte conexiuni, care permit să te deplasezi rapid când e necesar. Expresia cea mai bună a fost răspunsul fetiţei mai mici, care, după vreun an de aflare în Austria a recunoscut în sfârşit că „Viena este frumoasă, dar este mai bine la Chişinău”. 

D.G.:Ce mesaj aveți pentru moldovenii din Austria în anul 2020? Ce vă doriți pentru RM?

V.O.: Pornind de la pandemia care ne marchează în acest an, vreau să urez tuturor sănătate! Suntem impuşi acum să revedem multe lucruri din viaţa  şi activitatea noastră, necesităţi şi planuri, de acceea e important să ne acomodăm la noile condiţii. Cei care au venit să muncească în Austria, în Europa, au trecut şi până acum prin încercări şi sper că vor reuşi să facă faţă şi de acum încolo. Să nu uităm de baştină, de tradiţiile în care am crescut, să le prezentăm frumos în ţara unde ne aflăm. Dar, să fim şi deschişi spre nou, să învăţăm noi meserii, tehnologii, atât fiind în afară, cât şi cei acasă. Pentru că Republica Moldova are nevoie de modernizare pentru a reuşi, mai ales, în condiţiile crizelor care ne afectează. Sper foarte mult că vom reveni odată şi pentru totdeauna acolo unde e locul nostru, în Europa. Şi mai am convingerea, veche de când lumea, că numai în unire este puterea! Vă mulţumesc încă o dată pentru această oportunitate de a comunica!

Interviu realizat de Daniela Gumann