Eu- Io

Eu- Io

Volum de poezie bilingv, autor Ionica Bandrabur 

Cronică semnată de 

Cav.Giovanni Monopoli ( scriitor)

Președinte al Asociației de Cultură Onlus

Poiesis- Taranto, Italia.

O carte de poezii bilingvă, diferită de multe altele care mi-a suscitat curiozitatea prin felul cum a fost scrisă și cum au fost compuse frazele, sincer în mod neobișnuit (inuzual) dar cu aceeași cadență ce se exprimă citindu-le și clasificându-le pe plan emoțional. Pasaje versificate cu aspect de introspecție ca și când s-ar fi căutat un ceva anume ce nu s-a reușit a obține sau s-ar fi urmat visele, mersul câteodată liniștit, câteodată melancolic, dar mereu în căutarea acelui ceva ce poate însufleți spiritul și inima. 

De la dialogul cu Luna, căreia i se arată cu aspect umil sorbind din calea ce conduce către lumina vieții la adresarea către poet, stimulându-l a scrie mereu fără a face zarvă, fără pocăință, menționându-l cerșetor al umanității și servitor al propriului suflet. Versuri foarte profunde ce induc la reflexie. 

O poetizare unică și fără preambuluri se apropie cu încăpățânare, dar sinceră față de propriul bărbat, inducându-l a se uita în jur, invitându-l a umple golurile vieții cu vise, invocându-l într-un vartej de dragoste fără betele, acceptând realitatea ce îl înconjoară. 

Faptul că se adresează des bărbatului, induce cititorul să creadă într-un fel de invocare, astfel încât, să se simtă stimulat și să accepte realitatea, lasând în urmă incoerențele vieții, făcând în așa fel ca dragostea ațipită de imaginile ce-i adie în jur, să germineze.

Emblematică poezia unde se deduce că fără ea, omul nu poate fi altăceva decât jumătatea lui însuși, cu golurile și cu nimicurile sale, cu dragostea fugară ce așteaptă trezirea sentimentelor ce acum dorm. Prea multă liniște, prea mulți ‘’dacă ’’ încețoșează ochii iar autoarea, cu măiestrie îi evidențiază, făcând ca o listă a deficiențelor, toate acele labirinturi ce nu fac altceva decât să țină departe soluția. Toate astea se citesc bine în poezia unde se recheamă ‘’eu ‘’ și ‘’tu’’, împreună voiajori în timp, așteptând magia dragostei între ghețarii inimii. 

Spuneam, o poetizare diferită, o poetizare ce călătorește la unison (aceeași viteză) cu inima, cu acea inimă câteodată suferindă din cauza surdității celor ce o înconjoară dar mereu gata a se reîmprospăta explodând într-o bucurie necuprinsă.

Complimentele mele autoarei poet Ionica Bandrabur pentru această intercalare poetică pe care o consider frumoasă chiar dacă neobișnuită în elaborarea sa.