IN MEMORIAM, DOREL RAAPE
(13 august, 1953 – 5 aprilie 2021)
DOREL RAAPE se naște pe 13 august, 1953, la Târgu-Ocna, din părinții Maria și Petrea (mama, româncă, iar tatăl, cu strămoși de origine germană), la maternitatea „Costache Negri” și cum nimic nu este întâmplător, acest nume ilustru pare să-i jaloneze viitorului scriitor cel puțin două dintre etapele decisive ale vieții: urmează cursurile Liceului „Costache Negri” din localitate, iar peste ani, devine membru al Societății Literare „Costache Negri” din Galați.
Copilăria și adolescența se derulează în ambianța generoasă a naturii montane, din golful depresionar, de pe Valea Trotușului, plasat la confluența Carpaților Orientali, cu dealurile subcarpatice, un loc de-o frumusețe stranie, populat de o lume cu conexiuni în spații astrale și-n timpuri legendare. Acest univers intens spiritualizat, în care a trăit Dorel Raape și-a lăsat amprenta asupra personalității sale artistice, caracterizată de aspirații și viziuni totalizante asupra vieții, percepute ca un ansamblu de oscilații ale sinelui între cele două planuri opozante, teluric și astral.
În romanele sale apar notații fugare cu caracter autoreferințial, în care elevul Raape este prezentat drept „voinicul cel cu cartea în mână născut”, un copil studios, eminent la învățătură, de care își aduc aminte cu nedisimulată admirație, foștii profesori și colegi. „El era singurul din școală, pe care îl dădea exemplu la toate materiile domnul diriginte”, mărturisește cu emoție una dintre fostele colege de liceu.
Este admis la Facultatea de Medicină din București, iar viața de student din perioada anilor 70 se desfășoară în ritmul avântat al tinereții, între orele de curs, lecturi, vizionări de spectacole și inerentele petreceri tinerești, după cum rezultă din romanul NOAPTEA VALPURGICĂ ÎN DRACULATOWN. Aici își va cunoaște și viitoarea soție, pe Jeni, „cea mai frumoasă fată a tuturor timpurilor”, colegă de an și de facultate. Din nefericire, destinul îi este marcat dureros de pierderea soției, ea însăși un medic apreciat de comunitatea slăniceană pentru profesionalism, competență și căldură umană.
Referindu-se la profesia sa de medic, exercitată de-a lungul timpului în localitatea natală și în stațiunea Slănic-Moldova, Dorel Raape declară undeva, că nu și-a încălcat jurământul, de la sfârșitul facultății, iar calitatea de om l-a obligat să se ghideze după „știință și conștiință”, dedicându-se cu atenție și considerație fiecărui pacient în parte. Exigența misiunii sale difcile în lupta cu suferința umană este sub controlul unei autoexigențe personale, ieșite din comun, care-l antrenează într-o permanentă și neobosită acțiune de perfecționare. În acest sens, a fost implicat împreună cu alți colegi de breaslă într-o lucrare de cercetare amplă, cu aplicație la una dintre ramurile de actualitate ale medicinii, bioetica.
În ceea ce privește activitatea literară, este destul de greu pentru orice exeget să cuprindă într-o formulă simplificatoare profilul artistic al unei personalități de-o complexitate covârșitoare, așa cum ni se prezintă scriitorul DOREL RAAPE, un creator atins de aripa genialității, care a ignorat rețetele succesului facil, aflat adesea în contradicție cu propriile convingeri asupra modalităților de evaluare a valorii actului creator. Aria preocupărilor acestui spirit proteic este de-o amplitudine fenomenală, fiind în egală măsură nu numai un scriitor deosebit de talentat, ci și un sculptor pasionat cu lucrări expuse în diferite muzee de artă și un pictor inspirat, în același timp, care și-a ilustrat adesea cărțile cu propriile creații plastice.
Încă de la începutul carierei sale literare, intră în grațiile criticii de specialitate, fiind răsplătit cu numeroase premii în cadrul unor concursuri naționale, pentru proză, dramaturgie și eseistică:
-Premiul I în cadrul Festivalului Național de Teatru „Ion Luca Caragiale”, 1994;
-Premiul I, la Festivalul de Comedie, „Ion Băieșu”, 1995;
-Premiu pentru o dizertație eseistică, susținută în fața juriului, la Concursul Național de Literatură, „Nichifor Crainic”, 1995;
-Premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie, „Flori de Mucigai- Tudor Arghezi”, decernat de președintele juriului, marele poet, Marin Sorescu, în 1996.
Opera literară a lui DOREL RAAPE cuprinde proză, poezie și dramaturgie, care reprezintă etape definitorii în evoluția sa ca scriitor. Incontestabil, cele trei romane, TEXTE (2000) , NOAPTEA VALPURGICĂ în DRACULATOWN (2002), CAZANIA ÎNGERULUI CĂZUT (2003) , reprezintă momentul de vârf al ascensiunii sale scriitoricești, prin complexitatea tematică, versatilitatea tehnicii literare și noutatea registrelor stilistice.
Volumul de poezie, TRISTânTZARA APEI DÂMBOVIȚEI (2002), este un tribut adus mișcării artistice dadaiste, al cărei manifest estetic constituie o sursă de inspirație pentru oglindirea unor realități autohtone contemporane.
Comedia MEȘTERUL MANOLE (1995), o interesantă parabolă cu conotații social-politice, completează universul atât de bogat nuanțat al creației lui DOREL RAAPE, un artist născut sub zodia norocoasă a genialității.
Întreaga creație a lui DOREL RAAPE este o dovadă incontestabilă a măsurii talentului acestui scriitor atât de original și de profund, neafiliat niciunui grup sau curent literar, cu o evoluție spectaculară pe traiectoria sa singulară, fidel în exclusivitate doar crezului său artistic, conștient fiind de valoarea intrinsecă a operei sale.
În aceste zile, existența lui Dorel Raape se așază la cumpăna dintre două lumi, pentru marea trecere în infinitul cosmic, acolo, unde steaua lui va răsări în eternitatea constelației de aur a spiritualității românești, pentru a lumina drumul viitoarelor generații de artiști talentați!
Drum lin, suflet de lumină!
VIRGINIA CHIRIAC