***
Traversez un timp
dintre ape,
cețoase ieri,
alltăieri…
adesea le alunec peste vulcani de alge
nu am nestăvilite pajiști,
dar aștept
descifări
plumburii din hieratice pajiști
pe care pasc
netulburate pântece de oceane
din surpate sonore
stingeri cu atingeri
***
Nici nu știi
cum am nimerit pocalul cu umbre
cu muzică
galopând ca peștii la malul
gurii tale
nu putam să îți dau ordine
din virușii care mă rostogoleau precum prisnelul
jocurilor erotice
la subsolul
unei prăbușiri
am atins
mâna ta…
-Mai cheamă-mă
cu mâinile-amândouă
când zace orologiul pe pistruii
cu cicatrici date cu glicerina
scufundată în limbi de clopot
***
Mi- e teamă
să nu mă îndrăgostesc
de mine
dintr-un albastru de argint sticlos
-Cum eu ?
care
până și ochii ți-i sorb
literă cu literă
Tu, spurcată oglindă
mă tot vinzi
și mă recompui
cu petele buzelor cu zeamă de iubire ..
***
-Ce mai faci?
ne facem fotografii…
să vii zâmbind
mai vorbim
e discutabil
cum vitralii pe cer se vor juca
pe ocolișuri
Tu, pasărea mea
călătorești…
eu visez cu tine
răsar priviri rare
-Să vii
să nu-ntârzii
***
Nu te ascunde de
ultimul tren
îmi spuneai
noaptea în vis
nici de ultimii stropi
nici de buze sufocate
în păcate
când deschizi ochii
flori pătate de șapte-frați
cioplesc în nisip
și bandajează
scoici
de ochi cu tifon încălțat de ultimul fluier
ce se aude pe tâmpla mea
-Oooo,
iată, mi-a scos în cale furnica
borcanul unei vieți
se aude șuierul
vine alt tren…
***
-Roagă-te, trup al meu
Tu Domnul meu
ce nu te am
să mă fac Apă de Botez
pe la amiază
de snoave
și
să mă limpezesc de tine
și să mă leapăd
de ochii tăi
închiși
Pe scara de tufe
trece singura mea
plutire
dintre două fire de iubire cu cimbrișor
din borcanul de dulceață
smochinul
seamănă iubiri
prin centrul trupului meu
Trece timpul…
și
se-ncunună în genunchii mei
cu ziua
cu noaptea
acum cresc flori
din coama vântului
și
el, vântul
scapără viteze
cu săruturi