O pasăre Phoenix ce intrigă, fascinează, impune, o
pasăre totem, care ne amintește de cine suntem noi cu adevărat, o pasăre
care atrage, magnetic, pe oricine aruncă
o privire fugară în direcția ei…
Pasărea aceasta apare în prim-plan, pe coperta romanului Danielei Gumann,
„Crăciunul care mi-a schimbat viața”, fiind cumva un alter-ego al personajului
feminin, atât de des întâlnit în lumea reală a veacului în care trăim.
„Crăciunul care mi-a schimbat viața” a apărut în anul 2019, la Editura PIM, Iași, fiind dedicată tuturor femeilor greu încercate de viață, care au forța să renască din propria cenușă, asemeni păsării simbol care le urmărește, din umbră, fiecare pas și nu le lasă să ajungă în punctul terminus al răbădării, fiindcă „și atunci când nu mai pot, tot mai pot puțin.”
Romanul, cu o prefață scrisă de de Lucia Pătrașcu și o postfață ce îi aparține lui Sterian Vicol, a fost editat sub egida Asociației Scriitorilor Români din Austria și însumează aproape 200 de pagini, structurat fiind în două părți: „Crăciunul. Începutul sfârșitului” și „Punct și de la capăt.”
Autoarea ne propune o poveste de viață, povestea unei femei care și-a dedicat viața familiei, care și-a modificat felul de a fi și de a gândi într-atât încât s-a pierdut pe sine, trăind pentru ceilalți, punând permanent nevoile (și mofturile!) altora pe primul plan, pe al doilea plan, pe al treilea plan, pentru sine nemairămând nimic.
Carmen, o doamnă de 49 de ani, trăiește într-o căsnicie nefericită, îngrijind un soț pretențios și o fată nerecunoscătoare. Deși financiar și material nu duce lipsă de nimic, simte că ceva lipsește din viața ei. Ca orice mamă, ca orice soție model… se preface că totul e în regulă, dar viața, de multe ori mai înțelepată decât oamenii, o obligă să o ia de la început. Ceea ce Carmen refuză să facă din proprie inițiativă va face forțat. Viața îi oferă un cadou împachetat într-o aparentă catastrofă: divorțul. Robert, soțul ei, îi spune sec, în dimineața de Crăciun, că vrea să divorțeze, fiind îndrăgostit de altcineva. Femeii care a sacrificat totul pentru el și pentru Angela, adolescenta lor răsfățată, care cunoaște importanța banului, nu îi rămâne decât să plece din casa în care trăit atât de mult timp, din orașul ei, din lumea ei… și să o ia de la zero pe meleaguri latine.
Credința în Dumnezeu, deprinderile din copilărie, curajul, ambiția, perfecționismul, sufletul bun, dar ferm… toate acestea o ajută să renască, să devină iar femeia autentică de altădată, să strălucească, să iubească, să trăiască cu pasiune, conștientă fiind de importanța fiecărei clipe.
Mai mult de atât, „Crăciunul care mi-a schimbat viața” aduce înaintea cititorului încă două probleme delicate ale acestui veac straniu: generația fulgilor de zăpadă și migrația românilor. Copiii acestor timpuri sunt denumiți „generația fulgilor e zăpadă”, deoarece sunt hipersensibili, mereu nemulțumiți și extrem de fragili – aspecte ce le vor îngreuna foarte mult devenirea și împlinirea în această lume care nu scutește pe nimeni de greutăți dintre cele mai diverse. În ceea ce privește migrația românilor se pot scrie tomuri întregi, dar această problemă se poate sintetiza în câteva cuvinte: românii nu pleacă de voie bună din țară, suferă mereu din cauza depărtării și a dorului și, cu siguranță, indiferent unde ar ajunge, muncesc, meritându-și cu prisosință pâinea cu gust dulce-amar.
„Crăciunul care mi-a schimbat viața” merită. Vedem în experiența dureroasă a lui Carmen Vasiliu o scamă de speranță: indiferent de vârstă, indiferent cât de jos ajungem, putem renaște, putem fi și trebuie să fim o pasăre Phoenix…
Cronică scrisă de
Carina A. Baba