Cu cei învinși, și nu cu învingători
În lumea lor n-a fost plăcut să stau
Ca soarta lor s-o-mpart sau mai pe șleau
În locul lor să fiu de-ori câte ori.
Gata-s oricând la luptă să mă iau
Să nu mai fie „țapi ispășitori”
Falși acuzați, nici falși acuzatori
Iar lupta începută nu mă dau
Nu pot să fiu celor mișei pe plac
Să-i văd cum de dreptate își bat joc
Vorbesc deschis, nu mint, nu mă prefac.
Știu doar atât, dreptatea s-o invoc.
Nemăsluită de-orișice malac
Cuvântul ei mistuitor de foc
Așa fiind, răpus n-am cum să zac.