V-am cunoscut la Milano în perioada când erați Consul General la Consulatul General al României din Milano. În octombrie 2017, datorită unui eveniment cultural cu titlul ” Toamnă Italo-Română” organizat de Asociația Universul Prieteniei din Iași, în colaborare cu Asociația Andacon din Milano, am avut plăcerea să-mi prezint două cărți în fața publicului român din Italia. Am fost și eu, ca mulți români din Milano, impresionată de personalitatea dumneavoastră, care a rămas în mintea și sufletul multor români care v-au cunoscut personal și mă bucur că ați acceptat acest dialog de la distanță.
Daniela Gumann : Domnule Georgescu, când v-ați început activitatea consulară în Milano aveaţi aşteptări? În ce măsură a coincis realitatea cu aşteptările dumneavoastră în general, şi, ȋn particular, cu cele referitoare la comunitaea românească din Milano?
Adrian Georgescu : Am început activitatea la Milano în 2008, în calitate de consilier economic și ulterior de ministru consilier la Biroul de Promovare Comercial-Economică din cadrul Consulatului General. Acțiunile mele au constat în principal în promovarea exporturilor românești de produse și servicii în Italia și încurajarea investițiilor în ambele sensuri, în România, respectiv în Italia. Realitatea a depășit cu mult așteptările mele întrucât am descoperit la Milano, unul dintre cele mai importante centre economice și financiare din Europa, un interes extraordinar pentru o piață atât de importantă ca România, cu predilecție pentru oportunitățile de investiții. Din acest punct de vedere, Italia este principalul investitor din România, cu aproape 50.000 de firme înființate pe teritoriul nostu. Ea reprezintă în același timp al doilea partener comercial al țării noastre, imediat după Germania, aflată pe primul loc. Schimburile comerciale dintre România și Italia au crescut constant, ajungând la aproape 15 miliarde de euro, în momentul încetării activității mele de atașat comercial. În această calitate, am avut satisfacția de a îndruma și sfătui sute de potențiali investitori italieni care și-au manifestat interesul de a-și extinde activitățile pe teritoriul nostru și am acordat suport pentru numeroase firme românești în promovarea exporturilor lor pe piața italiană.
În 2016 am fost promovat Consul General la Milano, calitate în care atribuțiile mele au depășit granița diplomației pur economice. Ele au constat în linii mari în asigurarea serviciilor consulare pentru cetățenii români aflați în Italia, asistența și protecția lor consulară în legătură cu diferite situații care le impun precum și reprezentarea României în raport cu autoritățile locale și regionale sau cu reprezentanții corpului consular din Milano. Cu 124 de consulate, Milano este este pe primul loc în lume, urmat fiind de New York, cu 113. O asemenea densitate a activității diplomatice m-a determinat să acord o mai mare importanță acțiunilor din această zonă. Ca urmare a activității mele, am fost ales să fac parte din Comitetul de Președinție al Corpului Consular din Milano și Lombardia, calitate în care am promovat și organizat mai multe evenimente și acțiuni ale acestuia. Ca și în cazul activității comercial-economice, realitatea a depășit cu mult așteptările mele și în ceea ce privește reprezentarea diplomatică, în ambele situații fiind necesară o întărire a efectivelor românești locale de reprezentare.
Am lăsat la urmă esența întrebării dvs., fără ca prin aceasta să acord o mai mică importanță comunității românești din Lombardia și Trentino Alto-Adige, zona de competență a Consulatului General din Milano. Cu aproape 200 de mii de cetățeni, această comunitate este impresionantă și la rândul ei a întrecut așteptările mele prin modul în carea reușit să-și probeze omenia, hărnicia, priceperea, abilitățile caracteristice neamului nostru.
Daniela Gumann : Cum vi s-au părut activitățile comunității române din Milano în comparație cu cele din România? Ce au în comun și ce le diferențiază?
Adrian Georgescu : Mi-ar fi plăcut ca această comunitate să fie mai unită și când spun asta mă refer la toți românii care trăiesc și muncesc în Italia. Cu aproape 1,3 milioane de cetățeni, comunitatea noastră reprezintă 2% din populația Italiei iar o reprezentare unică, la nivel national, ar fi putut înseamna o voce mai puternică în apărarea intereselor sale în raport cu autoritățile italiene. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc acțiunile unor asociații zonale sau ale unor români inimoși care au contribuit din plin la promovarea limbii, spiritului, tradițiilor sau culturii românești. Sunt onorat că am avut posibilitatea să mă împrietenesc și să colaborez cu ei. Sunt mulți, n-aș dori să fac nominalizări, din teama de a nu omite fără să vreau pe vreunul dintre ei. Ei se știu însă, făcând obiectul unor premieri din partea mea, la final de mandat, pentru promovarea valorilor noastre în Italia.
Deși nu făceați parte din comunitatea aflată în aria mea de competență, am apreciat și eforturile dvs. de promovare a culturii noastre în Diaspora și nu numai, prin operele literare pe care le-ați realizat și care se găsesc și în biblioteca mea personală. A fost onoare și un moment de bucurie să vă cunosc, cu prilejul lansării uneia dintre acestea la Milano.
Un rol important pentru promovarea limbii, culturii și tradițiilor noastre l-a avut și biserica română, care i-a urmat pe români oriunde s-au aflat iar aceștia cu spirit creștinesc, participau în număr mare la slujbele, acțiunile și evenimentele organizate de aceasta. Aș putea spune că biserica a fost factorul principal de coagulare al comunităților românești din Diaspora. I-aș menționa în mod special pentru activitatea lor(deși niciun preot n-ar trebui omis) pe episcopii Siluan și Atanasie, pe protopopii Traian Valdman(ctitorul Ortodoxiei românești din Italia), Pompiliu Nacu și Nicolae Cazacu, precum și pe preoții Romulus Popa, Laurențiu Nacu, Silviu State, Teodor Munzer, Cristian Prilipceanu, Ionuț Radu, Gelu Porumb, Marius Vișovan, Claudiu Cocan, Doru Fuciu, Cătălin Stegărel.
Revenind la întrebarea dvs., apreciez faptul că, deși au fost benevole, fără a se urmări diverse avantaje, manifestările organizate de aceste persoane sau de asociațiile pe care unele dintre acestea le conduc, au fost de înată ținută, iar dragostea de țară și față de valorile ei au primat în desfășurarea lor. Ele au fost în permanență în concordanță cu evenimentele majore din țară, precum Ziua Culturii, Ziua Iiei, Ziua Națională etc.
Daniela Gumann : Presa ne-a demonstrat că ”a fi român” în Italia este o experiență complexă, uneori pozitivă, alteori nu. Dumneavoastră cum considerați?
Adrian Georgescu : Este într-adevăr o experiență complexă, uneori pozitivă, uneori nu. Din păcate, așa cum probabil știți și dvs., știrile rele se vând cel mai bine. Astfel, fărădelegile unora dintre conaționalii noștri țin capul de afiș al mediei din peninsulă iar aprecierile negative vis-a-vis de aceștia sunt percepute de unii dintre localnici ca fiind o caracteristică a poporului nostru. Din fericire, pentru majoritatea italienilor lucrurile nu stau tocmai așa. Românii lucrează în casele acestora, au în grijă bătrâni și copii, sunt prezenți în majoritatea restaurantelor și hotelurilor, în construcții și spitale, mulți dintre ei și-au deschis chiar afaceri prospere. În toate cazurile, percepția față de ei este mai mult decât lăudabilă. Românii sunt practic peste tot și-și lasă amprenta pozitivă oriunde își desfășoară activitatea. Deseori, în întâlnirile mele, am spus că dacă, din cauza unui eveniment neprevăzut, românii ar trebui să părăsească brusc Italia, economia acestei țări s-ar clătina. Însăși prezența masivă a italienilor în țara noastră probează rădăcinile latine comune precum și o trainică legătură de prietenie între cele două popoare. Italienii s-au simțit întodeauna bine în România și au apreciat omenia și ospitalitatea românilor. Reciproca este la fel de valabilă.
Daniela Gumann : Sunt toate comunitățile de români din afara țării la fel? Au ele numai elemente comune, sau și altele, care depind de țara de adopție?
Adrian Georgescu : E o întrebare la care nu aș putea răspunde. Nu am avut posibilitatea să o cunosc îndeaproape și prin natura funcției deținute decât pe cea din Italia. Am cunoscut mulți români în călătoriile mele însă timpul scurt petrecut cu aceste ocazii nu a fost suficient pentru a-mi face o părere cu privire la comunitățile românești din acele locuri.
Daniela Gumann : În afara obligațiilor consulare strict administrative, un loc important în preocupările dumneavoastră au avut și evenimentele culturale: ați organizat o mulțime de manifestări la consulat. V-am admirat deschiderea, purtarea firească, nonșalanța, abilitatea lingvistică și volubilitatea… cu care ați participat la propunerile culturale venite din partea comunității. Cum ați reușit să faceți față la toate?
Adrian Georgescu : Am organizat și am participat într-adevăr la multe dintre acestea, deși mi-aș fi dorit să fiu și mai prezent. Obligațiile de natură diplomatică m-au ținut departe uneori de acestea. De aceea am precizat mai înainte că efectivele românești la o astfel de misiune consulară ar trebui întărite. Cultura a fost întotdeauna un domeniu foarte drag mie. În copilăria și tinerețea mea n-am avut televizor, internet, facebook, telefon mobil, nici măcar unul fix. Singurul meu refugiu a fost cartea, care, mulțumesc lui Dumnezeu, a scăpat în destule situații de cenzura teribilă a regimului de atunci. De aceea am acordat prioritate culturii oricând am avut ocazia, fie că evenimentele au fost organizate de consulat sau de către alții.
Daniela Gumann : Ce hobby-uri aveți? Ce carte se află acum pe noptiera dvs.?
Adrian Georgescu : Timpul liber de care beneficiez în prezent dar și dorința de a mai da jos din kilogramele în plus, mi-au redeschis pofte mai vechi cum ar fi tenisul, înotul sau plimbările îndelungi, pe jos sau cu bicicleta. Vremurile pe care le trăim m-au făcut să revin asupra volumului « 1984 » a lui George Orwell, care se găsește acum pe noptiera mea, și care e mai actual decât oricând.
Daniela Gumann : Funcția e vremelnică, rămân doar satisfacțiile, împlinirile…. Nu poți să cunoști lumea fără să cunoști omul, „corola de minuni a lumii” (L. Blaga). Pentru că tocmai vă citez „timpul nu a mai avut răbdare cu dumneavoastră” v-aș ruga să ne spuneți cu ce impresie/gând ați acceptat încheierea mandatului de Consul general al României la Milano.
Adrian Georgescu : Am acceptat-o cu greu întrucât a fost nedreaptă și prematură, din interese meschine, fără vreo legătură cu actvitatea mea sau cu interesul general. N-aș dori să comentez aici niște lucruri și fapte care n-ar trebui să mai existe la un asemenea nivel.
Daniela Gumann : Dacă ați putea da timpul înapoi, ați schimba ceva în alegerea dumneavoastră? Dacă „da”, care ar fi motivația practică? Dacă „nu”, de ce?
Adrian Georgescu : Cu siguranță da, măcar pentru a acorda mai multă atenție comunității noastre, care e compusă din oameni minunați. Dar, revin, dacă am fi fost mai mulți în misiunea consulară, poate lucrurile ar fi stat mai bine.
Daniela Gumann : Cred că activitatea diplomatică consumă mult timp, iar întrepătrunderea vieții profesionale cu cea privată nu este întotdeauna ușor de gestionat. Cum arată/arăta o zi normală în cazul dumneavoastră?
Adrian Georgescu : Cât am deținut funcția de consul general, n-am prea avut viață privată, în timpul zilei fiind la consulat iar serile, aproape în permanență, la multiplele evenimente culturale și diplomatice organizate de noi sau de alții. Așa cum am arătat și mai sus, lucrurile sunt schimbate în prezent, timpul liber oferindu-mi posibilitatea acordării unei mai mari atenții vieții personale. De exemplu, mă bucur că după foarte mulți ani, am reușit să merg de două ori la cinema!
Daniela Gumann : Prin misiunea diplomatică ați rămas în memoria multor români din Milano, al căror prieten ați devenit. Dacă ar fi să aveți o nouă misiune diplomatică, în altă țară, care dintre acțiunile anterioare le-ați repeta și pe care le-ați evita?
Adrian Georgescu : Din păcate, așa cum am mai spus și ați menționat și dvs., timpul nu a mai avut răbdare cu mine, astfel încât o astfel de posibilitate nu prea mai există teoretic. Oricum, dacă ar fi fost posibilă o astfel de oportunitate, m-aș fi întors negreșit în Italia, țară de care m-am îndrăgostit iremedibil. Cum am arătat mai înainte, aș fi acordat mai multă atenție comunității noastre dar, în același timp, aș fi fost mai precaut cu privire la colegii alături de care îmi desfășor activitatea. Viața mi-a dovedit că am rămas un naiv incurabil.
În încheiere doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați acceptat să ne acordați acest interviu în exclusivitate pentru ASOCIAȚIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN AUSTRIA care la 13 martie 2020, împlinește doi de ani de existență. Deși mandatul dumneavoastră de Consul General al României la Milano s-a încheiat înainte de vreme, îmi exprim speranţa de a mai avea în viitor, privilegiul să vă reîntâlnesc. Vă rog să primiţi, alături de asigurarea sincerei mele preţuiri, urări de sănătate, împlinire şi fericire alături de cei dragi.
Cu sinceră consideraţie,
Daniela Gumann.
Un mare OM, un foarte bun diplomat, FOARTE eficient…. victimă a unor mașinațiuni de la București.
Romanii din Lombardia l-au iubit mult si l-ar vrea inapoi…” mai dire mai!”.
Toată stima și prețuirea noastră.
Si felicitări pentru interviu.
Marcel COSTACHE
Pavia/Milano