Lumina nopții
Stele stau tot cuminți
Sub cupola gândului,
Ce umple palma visului,
Botez dăruitor timpului.
Ascultă clipa ce bate
La uşa pleoapelor tale,
Sfidând depărtările,
Urma pierdută-n cale!
Apropiind marginile,
Pereții largi ai inimii,
În copilul ce visează,
E zbor alb, cu îngerii.
Parfum de ghiocei
Pe raza gândului pătruns
Lumina sfântă, de adâncuri,
Se răspândeşte în tumult
Pe braț verde de albi fluturi.
Închid o parte din privire
În suflet candid de copil,
Plec cu vântul primăverii
Pe dorul unui vechi suspin.
El iar mă duce în povestea
Cu mângâieri prin vreme,
Crescute de clipe rămase
Ce reîntregesc fără temeri.
În foşnetul frunzei uscate
Se leagănă dorul chemării,
Pădurile odihnite-n zăpezi
Oferind vestitori primăverii.
Azi scriu în buchet candid
Nume dragi copilăriei mele,
Unele-n ghiocei pe tâmple
Altele-n senin printre stele.
Formularende
Suflet de femeie
Făptură ce înfloreşti cuprinsu’
Ce atâtea adâncuri dăruieşti
Purtând în tine lumina cuminte
Venită pe drumuri line cereşti
Muguri de viață porți pe ram
Flori parfum şi fructe coapte
În tine noaptea se odihneşte
Şi zorii coborâtori din aştre
Azi brațul tău odihneşte pruncii
Mâna mângâie obrazul asprit
Degetul poartă pe el simboluri
Şi toate-n iubirea ce te-a dăruit
Lasă pe pernă parfum sentimente
Lasă cuvinte îmbrăcate-n frumos
Zâmbetul tău ce te oglindeşte
Culoarea de aur pe chip luminous
Cuvântul primăverii
Caut sfios cuvântul zorilor
Sub ploaia-n cadență divină
Pe lumina gândului stelelor
Ce mă îmbie la bogată cină
Acolo-i lumea nevăzută firesc
Ce adună-n senin albă bucurie
Sufletele se revarsă din ceresc
Vorba respiră dulce copilărie
Gânduri dragi se răspândesc
Ecouri în preaplinul de iubire
Lumini de astre şi pământeşti
Fac primăvara inel de fericire
E opt
Ora exactă a pământului,
Când petale se dăruiesc
Irisului, ce-n chemare
Răspunde simplu –
Vă îndrăgesc!
O lacrimă a cerului
Le închide privirea,
O rază de cer suav
Ne trezeşte simțirea.
În adieri amintiri surate,
Paşi ce sufletu’ însoțesc,
Coboară dăruirea-n suflet
Şi dumneavoastră ştiți –
Vă îndrăgesc!
Bate orologiul ora exactă,
E primăvară în suflet iar,
Cerul şi-a revărsat cerneala
E 8 martie-n noi şi-n calendar.
Voaluri cereşti
Pe pleoape de zori stă oprită silaba
Sprințară pe albul respirat din trecut,
Coborând pe luciu de ape des liniştite,
Ori poate în parfumul florilor sub vânt.
O rază de lumină stă oprită-n ramuri,
Adâncul se încălzeşte surâzând vioi,
Se adună consoane şi vocale-n perechi,
Numărătoare vie mai mult din doi în doi.
Împrăştie ramul de cireş trenă rozalie
În adieri uşoare ridicând curat cuvântul,
Tot mai încet şi mai suav şi mai discret,
Să strecoare-n iubiri de îngeri iar surâsu’.
Un vers pe ram rămas din floare-n alb,
Porneşte-n taină să-şi rotunjească casă,
Copii cu rimă, ritm şi măsură să colinde
Spre albul univers din lumea cerească.
E plin văzduhul de mătăsuri de cuvinte
Purtate de necunoscute şi vii chemări,
Spre inelele copacilor de pădure dăruite,
Să trăiască-n răsfoire în suave primăveri.
Tăceri
Unde de clopot împărțite-n felii,
Odaia e strâmtă şi pereții înalți,
Se lovesc privirile, golul răsună,
Pasări şi albine pe rece în lanț.
Se aude o voce – reducem tăcerea,
Memorăm atingerea din doi în doi,
Furnicile stau albite în muşuroaie,
Soarele caută grămezi, ceru’ e-n ploi.
O pasăre pare să creadă în ea,
Ramului îi spune de iubiri trecute.
În case e doar abur de ceai şi cafea,
Cuvintele-s surde, sufletele mute…