Da Dodo, la finalul frescei din rotonda Atheneului apăreau regele Carol II și Mihai I, acoperiți acum de o frescă reprezentând țărani cu cușma în mână și femei îngenuncheate în fața întregitorilor Ferdinand și Maria.Mozaicul din spatele colonadei însă, cele 5 medalioane, sunt realizate de pictorul G.D.Mirea, nu de către Costin Petrescu (care a realizat și statuia Leul). Nicolae Petrașcu, fratele pictorul Gheorghe Petrașcu notează în …memorialistica sa cum, pe o bancă din părculețul din fața Ateneului privea împreună cu George Demetrescu Mirea cele 5 medalioane iar pictorului Mirea îi curgeau lacrimi spunându-i lui Petrașcu câte ar mai fi avut de făcut…..Mirea avea atunci 71 de ani.
Primul din stânga, are inscripținat în partea de sus Alexan – și pe dreapta – dru cel Bun, nici Ionuț Bogdan Ștefănescu care vine zilnic la repetiții la Ateneu nu observase.
Strada mea, Știrbei vodă începe din Piața Palatului, coboară pe lângă Cișmigiu și ajunge la Operă. Eu am cerut așa, Liviu vroia la fântânile bd.Unirii.Eu am primit de la Gheorghe Pană locuința, am ales zona ca să pot în fiecare seară să mă întorc pe jos de la TNB, Bulandra, Teatrul Mic, Teatrul de Comedie, Odeon, Operă, Ateneu, Sala Radio… Și azi vin joia de la Ateneu (concertul săptămânal la Ateneu – joia și vinerea) sâmbăta se merge la teatru, operă, balet, alte concerte…Eu veneam cu trenul când eram în liceu pentru spectacolele teatrelor din București, Teatrul Dramatic din Brașov e și azi slab.
Tot G D Mirea a pictat plafonul Castelului Cantacuzino (Muzeul Enescu), aici îți ținea Nababul ședințele de guvern deoarece clădirea Consiliului de Miniștri, azi Palatul Victoria – nu exista. Mirea a pictat și plafonul al Casei Vernescu unde a funcționat și Ministerul de Finanțe, parte din BNR…iar pânza cu pictura Vârful cu dor a fost amplasată multă vreme în aleveola tronurilor regale din Palat.
Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit Nababul (fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator), palatul s-a realizat după proiectele remarcabilului arhitect Ioan D. Berindei. Pentru decorarea clădirii, acesta şi-a asigurat colaborarea unor renumiţi artişti ai vremii – G. D. Mirea, Nicolae Vermont şi Costin Petrescu pentru picturile murale, arhitectul Emil Wilhelm Becker pentru sculpturi şi ornamentaţia sculpturală, Casa Krieger din Paris pentru decoraţia interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.).
După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), care după decesul prematur al soţului, se va recăsători în 1937 cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii.