Amintiri din alte vremi

Amintiri din alte vremi

colonel (r) lector univ. dr. ing. Constantin AVĂDANEI

Preşedintele Grupului de Inițiativă

„Centenar-Marea Unire-Alba Iulia-2018”

Credincios unui ideal strecurat părintește de tatăl meu, IOAN AVĂDANEI, acela de a fi pătruns de înalte sentimente de etică morală, civism și profund patriotism, voi încerca să extrag din volumul de amintiri coordonat de mine, câteva fragmente legate de sărbătorile de iarnă petrecute în alte vremi, demult apuse. Tatăl meu, Călătorul, atât pe pământ românesc cât și pe pământ străin, este demn de un gest recuperator, acela de redare a memoriei. Desigur că în Jurnalul în care regăsim Amintiri sunt zugrăvite Chipuri umane! Și gânduri dezlipite de retina unui timp. Satul cu oamenii, fapte și locuri, descrieri și scene ca o peliculă de cinematograf.

***

[1919] Bunicii de la Baia au invitat la ei acasă pe părinţii mei (tataia îl chema Vasile, pe bunicul îl chema tot Vasile), pentru a petrece împreună Sf. Vasile ziua lor onomastică.

În ajunul Anului Nou eu am umblat cu uratul prin sat împreună cu alţi copii. Am adunat vreo 50 colăcei, ceva mere şi nuci, colacii i-am înşirat pe o sfoară şi i-am pus în cui; colăcelul cel mai mare îl primisem de la moşu V. Constantinescu.

***

[1932] De sărbătorile Crăciunului pe stilul vechi tineretul din satul Cotu-Băii avea horă la casa unui ţăran (Costache Chiţulescu). Cânta muzica, aşa ca la sărbători. Pe drumul satului erau ici-colo adunaţi oameni care discutau treburi de ale lor.

La un moment dat a venit un subofiţer de la Postul de jandarmi (Marian) însoţit de un jandarm au mers în curtea unde era hora, somând pe tineri să oprească hora, să trimită muzica de unde au venit. Tataia se afla pe drum cu alţi oameni, subofiţerul a rugat pe tataia să-l ajute să împrăştie hora că nu este voie de horă pe stil vechi.

Tataia a spus că nu poate da ajutor nefiind nici un fel de conducător acum în sat, că a fost înainte. dar împreună cu alţi oameni tataia a rugat pe subofiţer să lase tineretul să se distreze. Jandarmii s-au supărat mai mult pe tataia. În timp ce jandarmii se aflau prin sat, a mers la ei acel Vasile Gh. Lupaşcu (duşmanul de moarte al tataii) i-a pus la cale să facă reclamaţie pentru tataia, că a „sărit” cu scandal la jandarmi că veneau oameni răsculaţi spre jandarmi şi tataia îi conducea. Voia jigodia de V. Gh. Lupaşcu să fie tataia condamnat cu închisoarea pentru a-şi pierde drepturile politice, ca răzbunare că l-a înfrânt la alegerile de primar sătesc din 1930.

***

[1942] În luna decembrie m-am întors din concediu, luând serviciul ca de obicei.

De Sf. Neculai 6 decembrie – am plecat cu un prieten – Aciobăniței Pintilie, la familia sa de la Sorcoveni, com. Mânăstireni, la distanță de 10 km.

Era căsătorit la soție, care avea mamă și un frate mai mic. Pintilie era de loc din Gorbănești, avea tată vitreg.

A doua zi a fost un joc de toată frumusețea a venit tineret din satele vecine. Se prezentau mai bine fetele din satul Barla. A venit la casa lui Pintilie sora sa vitregă Pachița cu care am schimbat vorbe ca între tineri în camera cea curată.

Noaptea am dormit până la ora 4 dimineața, când am plecat la cazarmă și am ajuns la timp.

La cazarmă se pregătea serbarea pomului de Crăciun și la data sărbătorii a avut loc serbarea. A avut loc o masă comună s-a consumat vin de cel bun.

După masă când ofițerii erau plecați în oraș, s-au luat la bătaie sergenții Buțincu Gh. cdt. [comandant] de tunul 1 și Voloșineu Gh. cdt.[comandant] la tunul 3.

Au fost aduși la Cancelarie și i-am împăcat…

De Anul Nou am mers acasă în permisie pe 3 zile. După miezul nopții am ajuns în gara Fălticeni, de unde am luat-o spre Cotu-Băii. Pe drum am avut un tovarăș și nu mi-a fost urât.

Am ajuns în sat și roata cu flăcăii se afla la Nichitescu, îndată a ajuns la casa noastră.

M-am distrat puțin ca de sărbători, dar nu era curaj, de la front erau vești rele.

***

[1943] La cazarmă situația se ameliorase în ceea ce privește plecarea pe front.

S-a dat drumul la oameni în concediu prin rotație câte o lună. Eu am rămas pe după 5 ianuarie 44. De Sf. Neculai (6 decembrie) am fost 3 zile acasă și la întoarcere am călătorit cu trenul de București-Cernăuți la clasa I. Vasile D. Maxim avea și o gâscă. Se apropiau sărbătorile dar veștile de pe front erau rele.

De Crăciun am avut permisie 4 zile, m-am distrat la Bogdănești cu verii mei Grigore și Toader a lui Nica.

La cazarmă m-a prins Anul Nou, unii oameni de la Bateria noastră au umblat cu ursul în orașul Sadagura, am mers și eu cu majurul pe teren să vedem obiceiurile.

(Fragment extras din volumul Ioan Avădanei, Amintiri,

coord. colonel (r.) lect. dr. ing. Constantin Avădanei, Arad, edit. Gutenberg Univers, 2020)