Mi-am propus să vă prezint puțin din povestea unei familii cu un arbore genealogic bogat. Este istoria unor oameni care au fost binecuvântați cu înțelepciune si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simțul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocări, reeditări sau mărturii inedite m-au ajutat să recuperez istoria dramatică și plină de farmec a vechii mele familii materne de pe meleaguri moldave, unde și eu am apărut pe lume și am început să fac primii pași în viață.
Frământată de dorința de a ști mai mult despre cine sunt strămoșii mei, am deschis cu sfială și puternice emoții filele istorice pline de fapte și realizări care ne determină să le cinstim memoria și să le scriem cu mândrie numele pe o carte.
Totul a pornit de la lucrarea ȘOIMII DIN CRUCIADA LIBERTĂȚII – organizație de rezistenţă anticomunistă
din care a făcut parte și bunicul meu HARNAGEA GHEORGHE (GICĂ) în calitate de președinte fondator a 5 nuclee în cadrul acestei organizații. Au plătit scump pentru curajul de a schimba un regim criminal și odios. Au plătit cu vârf și îndesat atât membrii activi din această organizație, cât și familiile lor de acasă. În ciuda tuturor suferințelor, a rămas un simbol al rezistenței românești anticomuniste.
Nu am avut liniște până nu am reconstituit și arborele genealogic al familiei HARNAGEA, după un document aflat la Muzeul Sătesc din Grumezoaia.
„Potrivit unor opinii, localul școlii din Grumezoaia s-a construit la 1898, în timpul primarului liberal Dumitru („Mitiu”) I. Harnagea (născut pe la 1859), cu origini răzeșești. Acesta urmase cursurile școlare din Grumezoaia, câteva clase la Seminarul Teologic din Huși, de unde s-a întors la coarnele plugului, în satul natal, unde citea cu interes „Neamul românesc” al istoriculu i Nicolae Iorga. S-a căsătorit cu Ileana Olaru, a cărui tată a fost vechil pe moșia boierului Iamandi de la Epureni, cu a cărui fiică se încurcase. Conacul părintesc moștenit de „Mitiu” Harnagea se afla situat pe vatra satului și era format din două case din cărămidă, mai multe acareturi, beciuri, grajduri, saivane, fântână cu cumpănă, un teren de două fălci în jur, livadă și viță de vie indigenă. Soția sa moștenise patru case de cărămidă, situate în centrul orașului Huși, din care una cu etaj pe strada Ghica Vodă, închiriată farmacistului Șelescu, dar și o importantă zestre (covoare, mobilă, oglinzi, veselă, bijuterii). „Mitiu” Harnagea stăpânea 100 fălci de pământ la Porceana și 50 de hectare de pădure. Nu a avut copii, însă a crescut un băiat și patru fete, săraci sau orfani. Băiatul a murit în clasa a VI-a, pe Eugenia Ghiban din Șchiopeni a căsătorit-o cu învățătorul Ghiță Poroșnicu din Grumezoaia, pe Lenuța Harnagea a căsătorit-o cu Gheorghe Năforniță, învățător în satul Grumezoaia, pe Mărioara Harnagea cu învățătorul Lupu, stabilit în același sat, iar pe Ligia cu ȘtefanJecu din Huși. Fetele au urmat cursurile Școlii Profesionale din Huși și au primit ca zestre valoarea sumei de 6000 de lei aur. Prin stăruința sa a fost pietruită șoseaua care ducea la Huși pe o distanță de 20 de km. După Marea Unire se adresează Ministerului Agriculturii pentru a-și dărui pământul țăranilor care au luptat pe front sau urmașilor lor din comuna Grumezoaia în vederea înființării unui sat nou la Dănești, fiind angajat și un inginer pentru realizarea planului satului. Proiectul său a eșuat, iar planul l-a păstrat în casa sa. După cedarea moșiei se va muta la Huși, unde locuiește într-o casă situată pe str. Mihail Kogălniceanu, distrusă de cutremurul din 9 / 10 noiembrie 1940. Conacul din Grumezoaia a fost donat pentru dispensar, pe care l-a înzestrat și cu 20 de hectare de pădure. Una dintre case din Huși cu locul ei a fost vândută în condiții avantajoase Liceului de Fete „Elena Doamna”, unde se va construi un imobil școlar 8 , iar una a donat-o prin testament Școlii Profesionale din același oraș, împreună cu un teren de aproximativ de două hectare, plantat cu pomi fructiferi și viță de vie”.[1]
„Procesul verbal din 5-6 iunie 1919, încheiat de comisiune, conform articolului 28 din decretul legee relativ la exproprierea moşiei Dăneşti-Porceana, proprietatea lui D. Harnagea, reflectă declararea exproprierii întregii moşii, cu o suprafaţă de 220 de hectare, teren arabil, fâneţe şi imaş. Delegaţii sătenilor au fost V. Ţabără şi Gr. Ghiban.”[2]
Pe această moşie exista o vatră de sat, donată de Dimitrie Harnagea pentru construirea de case de către locuitorii nevoiaşi din comunele Grumezoaia, Hurdugi, Hoceni, Şişcani fiind stabilit şi locul cimitirului[3]
În 1951 s-a înfiinţat internatul de pe lângă şcoala elementară din Grumezoaia pentru elevii din ciclul II, pentru care sunt angajaţi prin decizia din 15 noiembrie 1951 Ion M. Harnagea (pedagog) –[4]
La 22 februarie 1955 sunt menționați învățătorii Ilie Harnagea, Elena Harnagea și Calipsoana Țigănașu (i se cere stabilirea domiciliului la Urlați, în caz contrar urma să fie transferată la Pietriș)[5]
Biserica din Grumezoaia
Statistica din 1858 atestă biserica Sfinții Voievozi, ce deservea 47 de familii de răzeși, de care se îngrijeau preotul Necula Idriceanu, ajutat de dascălii Gavril Tărtăcuță și și Vasili Lăscărachi.
Biserica era deservită la 1876 de preotul Ștefan Focșa, în vârstă de 28 de ani, absolvent a 4 clase seminariale, ajutat de cântărețul M. Harnagea, absolvent a 4 clase primare. Biserica nu deținea pământ în proprietate. Parohia număra 135 de familii cu 675 suflete[6].Tabloul statistic din 14 martie 1899, cerut conform articolului 34 din regulamentul de punere în aplicare a clerului mirean pe 1898, atestă parohia Grumezoaia cu bisericile Sfântul Nicolai, Sfinții Voievozi și Intrarea în Biserică (Vovidenia, fostul schit), deservită de preotul econom Ștefan Focșa, cântăreții Costin Stegariu și Gheorghe Sălceanu, epitropi fiind Vasile Poroșnicu (din partea enoriașilor) și Vasile Harnagea (din partea guvernului)[7]
Slujitori în 1905 erau pr. Ioan Alistar, cântăreții Mihail Harnagea și Manolache C. Antohi iar epitropi Enuță Radu (numit de guvern) și Costachi Vlasă (numit de enoriași), iar în 1909 avem pe același preot ajutat de cântăreții Mihail Harnagea și Const. Darie. La 15 noiembrie 1913 fiind numit Ioan C. Harnagea, absolvent al Școlii de Cântăreți Bisericești din Huși[8]
Recent am depistat o altă copie a documentului din 1802, pe care o redăm: „Adecă Noi oamenii din satul Grumăzoaia ce sântem titori la schitul nostru din Fundul Văi(i), care mai jos ne vom iscăli, dat-am adivărat și încredințat zapisul nostru la cinstita mâna sfinții sale părintelui Iani, preot Fălciului, precum să să știi că viind maica Elisaveta, au cerut să se așăze aice la schit și noi am primit-o cu toți cu mare bucurii să stăpânească atât schitul cutoate ce să află înlăuntru, adică cărți, veșminte, cum și toți pomii ce sânt înpregiurul schitului, cât și poiana de la schit în jos, și s-au dat vo(i)e se-și facă și cieri pentru fânși orice va trebui pentru hrana sa și orice lucrare se va face ân poiană de cătră cei străini cum și de titorii noștri vor face v(re)o lucrare în poiană, adică fân, cânipă, inu și orice fel de hrană, să aibă maica a ne luoa dejmă din toate fără de nico pricină, iar când cineva din titorii nostri vor face o supărare maicei din câte s-au arătat mai sus, zicem cu toții unii ca aciia să fie blăstemați de Domnul Dumnezeu și de a lui PrecuratăMaică, și să fie supt blăstămul sfântului schit ce să numește hramul Pre(a) Sfintei Născătoare de Domnezeu, după cum este și testamentul vechiu, căci noi de nime siliți am dat să rămâ(i)e pomenire, atât aufletelor noastre, cum și a strămoșilor i a părinților nostri; Iar maica să aibă a stăpâni cu bună pace nesupărată de cătră nime, și pentru mai adivărată credință am întărit cu a noastre iscăluitri. / 1802 avgust 29 / Iscăliți”[9]
Actul de danie era subscris de: Ierei Ioniță, Neculai Giurcăneanu, Matei Idriceanu, Ștefan Harnagea, Gheorghie Tolontan, Iancu Oltenescu, Constantin Timircan, Andriescu Romașcu, Ierei Mihalachi, Dimachi Romașcu, Ienachi Rogojanu „răzesiu”, Tudurachi, Alisandru Vasilachi și Ierei Constantin Enea.[10]
Răzeșul Ion I. Harnagea, zis „Țăranu”, născut în 1842 la Grumezoaia, decedat în 1875 la Huși, și soția sa Ecaterina, născută Dandeș, din Huși (1845-1912); Fotografie din 1875
[1] COSTIN CLIT, COMUNA DIMITRIE CANTEMIR STUDIU MONOGRAFIC VOLUMUL I EDIȚIA I, p. 243 – 244
[2] Ibidem, p.152
[3] ANV, FPJF, dosar 4 / 1934, f. 35.
[4] ANV, Sfatul popular al comunei Grumezoaia, dosar 1 / 1947.
[5] ANV, Sfatul popular al comunei Grumezoaia, dosar 2 / 1955, f. 1
[6] ANV, FEH, dosar 10 / 1876, f. 15
[7] ANV, FEH, 5 / 1898 – 1899, f. 260.
[8] AEH, Fond Episcopia Hușilor, dosar 24 / 1913, Pachet 126
[9] ANIC, Fond Felurite pricini, dosar 699 / 1862, f. 4.
[10] Informațiile și fotografiile despre Familia Harnagea le-am preluat din COSTIN CLIT COMUNA DIMITRIE CANTEMIR STUDIU MONOGRAFIC VOLUMUL I EDIȚIA I