DOREL RAAPE
Cazania Îngerului Căzut
Jurnalul Sărmanului Dionis sau despre Complexul Humbert-Lolita
Rugăciunea sărmanului Dionis
Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea
pătimaşului meu suflet
şi al vieţii mele cele ticăloase,
nu mă lăsa pe mine păcătosul,
nici te depărta de mine pentru neînfrânarea mea!
Nu da loc demonului celui viclean
Să-mi stăpânească cu silnicie acest trup muritor
Iartă-mi cu toate cu câte te-am scârbit în toate zilele mele
Şi mă păzeşte de toată ispita potrivnicului!
Fapte I, 1 – 8 …Nu al vostru este să ştiţi anii sau vremile…
DUMINICA PASTELUI Ev. Ioan I, 1 – 17 -…mort fără lumină…
– Uff, ce mai zgheară popa ăsta ! Mort fără lumină ?! Aproape adormisem, ce-i aşa mare chestie să mori fără lumină?! Şi ELa murit fără lumină, nu i-a ţinut nimeni lumânarea aprinsă la capul încoronat cu spini şi a înviat şi s-a ridicat la ceruri şi şade în dreapta Tatălui… Am fost acolo şi ştiu că a murit fără lumină, El Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut…
Ce mai zgheară popa acesta, zgheară de nu mai poate dormi un creştin în biserică. Marcu nu a fost acolo, nici Tatăl, nici Duhul lor Sfânt nu a fost acolo. Eu am fost acolo! Cine i-a spus atunci că în ceasul al nouălea a strigat: „Eloi, Eloi, lama sabactani !” Luca s-a aflat şi el în treabă şi a scris că era pe la ceasul al şaselea, nici el nu a fost acolo, eu am fost. Era o zi minunată cum n-a mai fost până atunci, nici de atunci, eram zdrobit, leşinat de bucurie, un adevărat extaz şi mă ţineam aproape de Maria Magdalena, ea a fost acolo, dar nu a scris nimic. El a zis doar: „Mi-e sete!” Unul dintre ostaşii mei a pus într-o ramură de isop un burete cu oţet şi i l-a dus la gură, EL a gustat oţetul a zis: „S-a isprăvit!” şi a murit, şi-a dat Duhul. Şi-a dat Duhul Sfânt cel ce de la Tatăl purcede. Augustin nefericitul a zis: „…Duhul Sânt cel ce de la Tatăl şi Fiul purcede…” poate avea dreptate am fost acolo când „Duhul Lui Sfânt” a ieşit din EL, de s-a cutremurat Pământul cu tot cu Universul în care se învârte. Duhul Sfânt cel de viaţă dătător a ieşit din EL, când era pe cruce şi nimeni nu-i ţinea la cap o lumânare, a murit fără lumină.
-…mort fără lumină…
– Ce mai zgheară popa ăsta, ce-i aşa mare chestie că tânărul ăsta a murit fără lumină?! Şi tâlharii din dreapta şi stânga Lui şi-au dat duhul lor banal, nu sfânt, tot fără lumină…
– În ceasul al şaselea a început să se întunece, în ceasul al nouălea perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două de sus până jos, pământul s-a cutremurat…
– Aproape adormisem, aşa a început dărâmarea Templului lui Solomon: de la perdea, de la catapeteasmă…
-Ce zgheară popa ăsta!
– Nu te mai tângui atât, ştiu că suferi când îţi aduci aminte. De răul tău nu pot asculta liturghia…
– Aici erai, Frumosule, nu scap de tine nicăieri…
– Nu-mi place, dar trebuie să te marchez strict mai ales aici, în casa Domnului…
– Domnului antrenor, aşa ţi-a dat indicaţie Domnul, domnul antrenor!
– Te marchez, dar tot ai reuşit să mă fentezi, aseară ai reuşit să mă driblezi, să mă scârbeşti. Ai reuşit să mă scârbeşti cu ce l-ai pus să facă cu baba. Dacă făcea ce a făcut cu o fată tânără, frumoasă, doar mă întristam cum am m-am mai întristat şi altă dată, baba m-a scârbit.
-E plin Iadul de curve bătrâne, nici o târfă tânără nu e în Iad, asta e o taină pe care nu o pot pătrunde, dar aseară a fost doar vina ta.
– Întotdeauna găseşti că e doar vina mea…
– Cine i-a băgat în suflet frica că ar putea să-l muşte tocmai de.… şi să-l lase fără frumuseţe de …?Tu!
– Frica e începutul înţelepciunii. Credeam că dacă îi bag în suflet frica asta nu va face aşa ceva niciodată…
– Frica de Domnul e începutul înţelepciunii, Frumosule, nu frica de muşcătura femeii. Din cauza ta şi a fricii pe care i-ai băgat-o în suflet a trebuit să găsesc o femeie fără dinţi, găsisem o frumuseţe de fată fără nici o carie…
– Cel mai mult m-ai scârbit când baba şi-a scos proteza şi a stins lumina.
– Ştiu că poţi vedea şi pe întuneric…
– Ne rugăm pentru robul lui Dumnezeu mort fără lumină…
– Nu mai zghera, popo, ce-i mare daravelă că a murit fără lumină? Frumosule, veni vorba de lumină, de ce tot se roagă popa acesta şi zgheară, de mă surzeşte că a murit unul fără lumină?
– Te prefaci, Viclene, că nu ştii că lumina e frumoasă?!
fragment din romanul CAZANIA, autor Raape Dorel