Poetul Simion Felix Marțian s-a născut la data de 1 ianuarie 1957, în comuna Ciceu Giurgești din județul Bistrița Năsăud. După o perioadă petrecută la Cluj Napoca (1975-1986), s-a stabilit la Vulcan, județul Hunedoara.
O parte a creației sale poetice a văzut lumina tiparului în trei volume personale și șase antologii.
Volume de versuri:
- „Poezii-Să iubești și să învingi” – Editura Metanoia, Oradea-2008
-„Triumful vieții” – Editura Metanoia, Oradea-2013
-„Cărări de lumină” – Editura Metanoia, Oradea-2018
Antologii:
-„Poetica” – Cenaclul Poetic Schenk, Editura Dionysos-2018
-„Toamna Cuvântului” – eCreator, Baia Mare-2018
-„Cercul Poeților-IV” – Cercul Literar de la Cluj, Editura Colorama-2020
-„Litera Nordului” – Editura George Coșbuc, Bistrița-2021
-„Lirism în cromatica toamnei” – Editura George Coșbuc, Bistrița-2021
-„Anatomia unui ideal” – Editura Castrum de Thymes-2022 - Este prezent, de asemenea în reviste literare, ca: „Rotonda valahă”, „Litere”, „Caligraf”,
„Poezia”, „Discobolul”, „Portal-MĂIASTRA”, „Axis Libri”, „Actualitatea literară”,
„Contrast literar”, Algoritm literar”, „Caiete Silvane”, „Constelații diamantine”, „Thymes”,
„Sintagme literare”, „Contraste culturale”, „Monitorul de Poezie”, „Caietele Columna”,
„Vâlcea Literară”, „Helis”, „Perspectiva”, „Logos și Agape”, „Armonii Culturale”, „Climate
literare”, „Urmuz” , „Leviathan” „Conexiuni culturale” (SUA), „Revista română pentru
literatură și artă”, „Noul literator”, „Agora literară”, „Bogdania”, „Repere literare”(Canada),
„Zenit 22”, „Cuvânt românesc” (Spania), „Itaca” (Irlanda), etc.
Sonet cu invitații
Veniți, vă rog, în versul meu, cuvinte,
Nu e nevoie să veniți în frac,
Doar să aveți acolo, în rucsac,
Amnarul care-aprinde simțăminte.
Apoi, în cadru paradiziac,
Să împletim poemul viu, fierbinte,
Care să poarte-n miez vibrații sfinte,
Fiind la rana sufletului leac.
Veniți într-un pelerinaj perpetuu
Pășind cu grijă-n universul meu,
Unde, din voi, se va ivi sonetul.
Intrați, nu pierdeți vremea în antreu,
La masa unde-așteaptă alb caietul
E numai gândul meu și Dumnezeu!
Sonet înșeuat
Mă simt stăpân pe lume sus în șa,
Gonind spre țintă pe sub ploi de stele,
Și ies comete albe din caiele
Când piatra-și strigă lung zdrobirea sa.
Dar când în drum vin povârnișuri grele
Și-n jur prăpăstii prind a se căsca,
Simt că se stinge și trufia mea
Și scânteierile de foc, rebele.
Vreau încă zori cu plete de rubine
În drumul meu pe calul acaju,
De-aceea, Doamne, strig acum spre Tine:
În greul care-n cale apăru,
Te rog să vii, să stai în șa, cu mine,
Iar frâul… e mai bine să-l ții Tu!
Sonetul cireșului
Mă mângâie ninsoarea de petale
Prin vântul ce surâde policrom,
Seninul pare atârnat în pom
Și soare alb e-n ramurile sale.
La fila următoare e un… dom,
Purtând în sfeșnicele ancestrale
Rubine coapte, doruri estivale,
Savori râvnite anual de om.
Când, Doamne, în petale mă îmbrac,
Chiar dacă ele ar fi daruri sfinte,
Nu e destul, pentru a-Ți fi pe plac.
Tu vrei rodire, deci Te rog, Părinte,
Pune-mi cireșe-n ram, ca-ntr-un copac,
Și pentru semeni dragoste fierbinte!
Sonetul păpădiei
Îmi reazem uimirea de-o rază de soare,
Când câmpul îmi intră prin ochi cu făclii
Aprinse-n petale de vii păpădii,
Și-mi curge prin suflet cu foc și culoare.
Dar drumul ei scurt se oprește-n chindii,
Pierzându-și veșmântul țesut din splendoare;
Și totuși atunci doar învață să zboare
Spre zare, cu aripi de puf, argintii.
Oricare-ar fi, Doamne, pe-aici rostul meu,
Cât port în culoarea petalei fiorul,
Aș vrea însoțirea credinței mereu.
Și-atunci când amurgu-și va pune decorul,
Torcând din fuiorul tăcerilor, greu,
Să simt în petalele veștede… zborul!