panteră neagră, mers primejdios,
prin noaptea mea curgând așa sfios,
că-mi pari a fi părere, cântec lin –
ca printr-o vrajă înainte-ți vin.
sunt prada ta, de-acum e în zadar…
nici nu mai știu ce fețe are un zar…
dar brațul meu, sub ghearele-ți de foc,
se face rug, schimbând întregul joc…
în flama lui se-amestecă-nciudat
un câmp de jar și cerul înstelat,
de nu mai știi de-i omenesc în vine
tot jindul ce te caută prin mine…
de-atâtea veri încerc să te alung
cu necuvinte rotunjite-n strung,
dar tu-nțelegi tăcerile-mi prea bine –
e inutil să mă feresc de tine…
pantera mea, a gândului nălucă,
din vina ta îmi vine dor de ducă…
am să-ți ațin, de-acum, anume calea
ca să pricepi de ce tânjește zarea.