Amăgire…

Amăgire…

12 Septembrie 2020

Mă amăgesc și eu atunci când scriu,
Doar amăgirea mi-a rămas din viață,
Nu schimb eu vremea prin cuvinte, știu,
Din seară nu pot face dimineață;


Nu e izvor pe lume să nu sece,
Niciunul nu e veșnic pe pământ,
Totul ce vine e sortit să plece,
Stavile plecărilor nu sunt!

Între Leagănul de lut și stea
Mi-e Poezia dreaptă mărturie,
La ce bun să tac atunci când ea
Mă-ndeamnă plină de iubire-scrie?

Și amăgirea mea de astăzi, mâine
Se spulberă din gândul meu rebel,
Cuvântul scris cu Dragoste, rămâne,
Moarte nu există pentru el…

Nicolae Nicoară-Horia

One Comment

  1. Expresia „leagănul de lut și stea ” –adică în această viață pământeană (terestră) ,și plecarea în astral ,mi-a amintit de poezia — Timp liber-de William Henri Davides ” Ce-i viața dacă între cristelniță și țințirim/ Nu avem timp să stăm și să privim /N-avem timp o oră sub ramurile verzi/ Să stăm lipsiți de griji …..cum veverițele ascund alunele sub muri/Nu-i timp să vedem ziua ,trecând pe lângă ele /Râuri pline de scântei ,ca nopțile cu stele …..”În încheiere ,poetul își pune legitima întrebare –„Ce fel de viață ,între cristelniță și țințirim /Ducem noi- care n-avem timp să stăm și să privim?”Ochiul fin al minții domniei voaste ,vede ,simte evenimente ,locuri ,stări ,simte ardelenește și românește Dați valoare la acest” Timp liber ” Multă stimă , admirație pentru viața petrecută în ” leagănul de lut” .Mulțumiri pentru versuri !

Comments are closed.