Din cartea Picături de sufet în contul înțelepciunii tale
Cuvintele înţelepţilor ascultate în linişte sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte printre nebuni. Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război, dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.Proverbe. 9-17-18
Când cauţi un loc de muncă, descoperi acelaşi lucru: toate posturile disponibile necesită o experienţă prealabilă. De aici apare frustrarea celui care caută un job. Cum poţi avea experienţă fără nu să ai un loc de muncă? Noul preşedinte al unei bănci a avut o discuţie cu fostul preşedinte, care i-a oferit postul, după mulţi ani de muncă în acel loc.
„‒ Care este secretul succesului?
‒ Să iei decizii bune! răspunde fostul preşedinte.
‒ Şi cum faci acest lucru? întreabă noul membru al
băncii, gânditor.
Fostul preşedinte răspunde cu siguranţă:
‒ Experienţa!
Noul preşedinte, uimit şi confuz întreabă din nou:
‒ Şi cum îmi fac experienţa?
Răspunsul fostului preşedinte a umplut biroul băncii;
‒ Făcând alegeri proaste!“
Deci, dacă despachetăm conceptual „experienţă“, aflăm că vorbim despre un profesor dur, care mai întâi îţi dă testul şi apoi îţi predă lecţia. Aşa te formezi şi te căleşti! Când ai păşit prin experienţa suferinţei, îi înţelegi şi pe ceilalţi şi îi poţi ajuta. Experienţa nu e ceea ce ţi se întâmplă ţie, cât ceea ce faci cu ce ţi se întâmplă. Când am trecut ani de zile prin depresie, durere, boală, umilinţă, lipsă de dragoste etc., m-am întrebat, mereu şi mereu, obsesiv: „De ce laşi, Doamne să se întâmple atât de multe lucruri rele cu viaţa mea?“ Eram disperată, fiiindcă nu ştiam de ce trec continuu prin atâtea. Perioada dintre 30-50 de ani, care ar fi trebuit să fie cea mai prolifică ‒ un dezastru!
Apoi, citind multe cărţi, am descoperit o nouă perspectivă a trecutului meu. Perspectiva schimbă totul! Ochii mei au devenit proaspeţi, mintea mea s-a ascuţit. Am văzut al-tfel provocările dure ale vieţii mele. M-am întrebat când am fost sfătuită să scriu o carte: „Oare durerea şi experienţele grele ar putea fi un câştig pentru altcineva?“ sau „Poate ieşi ceva bun, emoţionant, din viaţa mea dezorganizată?“ Când treceam prin „valea umbrei morţii“, am avut practic două posibilităţi: să renunţ sau să cresc. Nu am ştiut niciodată ce va urma, dar, astăzi, scriu cărţi, drept dovadă că dorinţa de a creşte a fost motivaţia cea mai puternică pentru viitorul meu. Deci, contrar tuturor lucrurilor auzite de noi, experienţa evaluată este cel mai bun profesor. Toţi avem câteva experienţe de viaţă, însă… ce facem cu acestea contează cel mai mult. Vieţile noastre sunt nişte caiete goale. Putem nota zilnic sau periodic diverse momente importante pentru creşterea noastră. Cu fiecare pagină, înţelegem mai mult. Depinde şi de felul în care administrăm acest caiet. Unii dintre noi lasă caietul închis, rareori aducându-ne aminte să mainotăm ceva. Alţii umplu paginile, dar nu le recitesc, nu reflectă la conţinutul lor şi nu capătă mai multă înţelepciune.
Înţelepciunea vine din ascultare de părinţi, de profesori, de Dumnezeu. Personal, mi-au fost ca un far aprins aceste cuvinte: Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei lua aminte la înţelepciune şi, dacă te vei ruga pentru pricepere, dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege frica de Domnul şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înţelepciune; din gura lui iese cunoştinţă şi pricepere. (Proverbe 2:1-6) Cunoaştem persoane cu multe cunoştinţe, dar cu puţină pricepere. Ele au mijloacele, dar nu înţeleg suficient de bine semnificaţia lucrurilor. Deci, experienţele lor de viaţă sunt lipsite de refecţie şi evaluare. Drumul în viaţă corect şi util este să ne transformăm experienţa în înţelepciune. Această valoare umană se capătă în timp îndelungat, nu peste noapte. Înţelepciunea care vine din experienţele trăite trebui căutată ca o comoară, trebuie să săpăm după ea. Jucătorul de baseball, Earl Wilson a spus: ”Experienţa te ajută să recunoşti greşelile, atunci când le repeţi.!
Atitudinea noastră faţă de experienţele neplanificate şi neplăcute determină creşterea noastră. Viaţa este plină de cotituri neprevăzute. Apar consecinţe care par complet diferite de planurile noastre. Învaţă să transformi cotiturile în bucurii. Tratează-le ca pe nişte excursii speciale şi ca pe nişte ocazii de a învăţa. Nu li te opune, căci altfel nu vei învăţa care este scopul lor. Bucură-te de fiecare clipă şi curând vei fi din nou pe cale, cu siguranţă mai înţelept şi mai puternic datorită micii cotituri ‒ spunea directorul campaniei S4Leaderschip Network din Australia. Noi nu cunoaştem îndeajuns încât să limităm greşelilee şi. apoi, nu totul depinde de noi. Nu putem evita tot ce este greşit, dar ne putem dezvolta, pentru a nu mai repeta din ceea ce am făcut, am auzit sau experimentat pe pielea noastră. Şi… mai este ceva: experienţa costă. Trebuie să plăteşti preţuri diferite. Poţi doar să speri că preţul nu este mai mare decât valoarea experienţei pe care o câştigi. Sau poţi şti care este preţul, doar după ce treci prin experienţă. Ar fi tragic să nu înveţi dintr-o experienţă, chiar şi după ce ai achitat preţul. Vrem să fugim de experienţele urâte, nega tive, spunând: „ Nu voi mai face asta, niciodată. Din propria mea viaţă am văzut că fuga nu ajută. În schimb, evaluarea şi învăţarea te conduc în direcţia corectă. Experienţa evaluată te ridică deasupra mulţimii. Oamenii care îşi fac un obicei din a reflrecta (a medita) asupra experienţelor lor se găsesc foarte rar. Când îi vom întâlni, îi vom recunoaşte. Coşmarul vieţii lor i-a condus spre ridicare, spre dezvoltare personală, spre măiestrie. Aceştia trăiesc cu viziune. Şcoala vieţii oferă multe cursuri dificile. La unele ne înscriem, pe altele le facem pe neaşteptate. Toate ne pot oferi lecţii valoroase. Ţine de noi dacă dorim să învăţăm din ele, pentru a trage concluzii folositoare şi a înainta pe pista viitoare a vieţii noastre. ”
Aurelia Grosu, Galaţi, membru al ASOCIAȚIEI SCRIITORILOR DIN AUSTRIA