
Dacă vom ține seama de unele fulgurații uriașe, care au frământat spiritul național, vom observa golul care se cerea înlocuit într-o geografie culturală, cum era spațiul Aradului într-un Ardeal tot mai aproape de emulațiile spiritual-culturale venite dinspre Budapesta, Praga, Berlin, Viena și nu numai. De fapt, nici nu se va ține seamă de unele direcții de orientare dinspre Budapesta ori Viena, ci se va acționa, după Tratatul de la Trianon, într-o direcție de europenizare dinspre care să răzbată ideea identității de neam și țară, dar și de recunoaștere de valori, valențe creative cu mai mult ori mai puține legături cu Aradul, astfel, vom exemplifica doar câteva publicații arădene etalon, cum ar fi Speranța (1869-1872), Gura Satului (1871-1903), Tribuna Poporului (1869-1912), Românul (1911-1938), Pagini Literare (1916) etc. care au adus în pagini scrise un suflu nou.

În spiritul circumscrierii fenomenului literar local în arealul național, vom alcătui o sumară trecere în revistă a scriitorilor români importanți care au semnat, pe lângă cei arădeni, în revistele noastre, de exemplu: Iulian Grozescu, I. Slavici, G. Morariu, (Speranța), Iosif Vulcan, Ioan Slavici, I. R. Șirianu (Gura-Satului), Vasile Alecsandri, Maria Cunțan, I. Slavici, M. Sadoveanu, D. Anghel, Andrei Bârseanu, L. Blaga, I. L. Caragiale, Aron Cotruș, G. Coșbuc (Tribuna Poporului), Nicolae Iorga, Petre Dulfu, I. Al. Brătescu-Voinești, Onisifor Ghibu, G. Coșbuc, Ion Minulescu, M. Sadoveanu, Al. Vlahuță, A. Cotruș, E. Lovinescu. ș.a. (Românul), Ion Agârbiceanu, A. Cotruș, Ion Mețianu, A. Bârseanu, (Pagini literare), Lucian Blaga, Al. Philippide (Genius), L. Rebreanu, Emil Isac, T. Murășeanu, Agârbiceanu, Coriolan Suciu, G. Bogdan-Duică, L. Blaga, I. Agârbiceanu, Septimiu Popa, Petre Pascu, V. Carianopol, Petre Paulescu, Marcel Olinescu, Mircea Streinul, Mircea Streinul (Înnoirea), Eugen Victor Popa, Ion Potopin, V. Poiană-Năsturaș, Aurel Cosma, ș.a. (Litera). Cât privește revista Salonul literar, acesta, aducea din București, parfum macedonskian de roze, ca discipol, mai ales după ce revista Vieața Nouă (Ov. Densușianu) a dispărut de pe piața literar-publicistică. De o simpatie aparte s-a bucurat Aron Cotruș, care a publicat frecvent la Salonul stamatiadian, într-o cronică la un volum de versuri, 1925, îl remarcă a fi, alături de Goga al Ardealului, un poet simbolist mesianic important, iar la fel de o rafinată simpatie se bucură Perpessicius, coleg cu Stamatiad la Liceul de Băieți.

Spiritul românesc, prin dominante și constante, se poate afirma cu ajutorul presei. Conceptul de spirit e o noțiune care se bucură, în gândirea contemporană de noi interpretări și capacități de cunoaștere. Marii scriitori, care au atins și latura publicistică, ne-au lăsat, prin creațiile lor, tratate pe diferite teme, eseuri, prelegeri, înțelesuri și crezuri de netăgăduit. Excepție nu face nici Lucian Blaga.
Începuturile poetice și filosofice ale lui Lucian Blaga, sunt legate de Arad. Scrie de timpuriu (la treisprezece ani prin colaborări la gazete literare diverse).
Anul acesta, Blaga 130, deschide calea lungă de a-l omagia pe Poetul Luminii, cel care a cântat femeia ca o așteptare, amestec de stări ori isoldic, atât aspirație cât și apariție: „Femeie,/ ce mare porți în inimă și cine ești?/ Mai cântă-mi înc-odată dorul tău,/ să te ascult/ Și clipele să-mi pară niște muguri plini/ din care înfloresc aievea-veșnicii.” (Dorul)
Desigur, se poate scrie mult despre Lucian Blaga. Alegem acum, aici, doar aspecte care întăresc ideea că poetul, filosoful, memorialistul, atașatul cultural Lucian Blaga a avut legături cu Aradul sau Banatul Astfel, pe lângă Tribuna poporului și Genius, Lucian Blaga a colaborat și cu Gazeta Transilvaniei (1915) și Românul. Legătura lui Blaga cu Aradul durează în timp, perioada 1914-1926 fiind extrem de bogată în materiale diverse publicate în revistele arădene. În plus, la Diecezana Arad (Editura Librăriei diecezane), au fost editate volumele Filosofia stilului (1924), Fețele unui veac (1925), Ferestre colorate (1926), precum și Colecţia Biblioteca Semănătorul, (1925)
Lucian Blaga a debutat în Românul, în 1914, cu un eseu pe teme de filosofie, astfel că vreme de trei ani, în paginile acestui cotidian politic, și-a adunat gânduri, cugetări, frânturi, idei, foiletoane. Din 1916, când ziarul este suspendat, Blaga va continua să adere la Pagini literare, aici, cu rubrica Filosofie (martie, iulie). Acum, aici, Blaga își va aduna concepte despre teoria cunoașterii, ipoteze, cugetări, care completează armonios preocupările din această vreme.
În ziarul Tribuna, nr. 57, 1910, sunt consemnate două poezii, prima Pe țărm – (Brașov, LB) de debut, și o a doua Noapte, nr. 89, 1910: „Vă pierdeți voi unde pribege…/ Și jalnica voastră doinire/ Se stinge ca’n suflet de fată/ Întâia ascunsă iubire./ Se zbuciumă codrul supt vântul/ De toamnă și basmul și-l curmă/ Iar freamătul frunzelor moarte/ Vă cântă cântarea din urmă./ Cu murmurul vostru de odată/ Se pierde speranta strigării/ Gemuta de piepturi zdrobite/ Departe… în marea uitării…” (Pe țărm)
Cu siguranță, românul e omul care, prin filosofia gândirii, tinde să pătrundă în presa scrisă prin învățături problematice mărturisite care să-i confere spiritului românesc un plus de publicitate. Lucian Blaga (ne) oferă grăitoare dovezi de crez și împliniri, dar și acerbă implicare. „Creația artistică nu e numai poezie și proză, ci și reportaj, știre sau confesiune. Aspirația înspre o libertate a presei dăinuie de multă vreme. Iar proprietățile spiritului românesc țin seamă și de obiectivitatea și obiectivele unei prese libere”. (cf. Șt. Bărsănescu, Încercare asupra spiritului românesc (în) Ethos, Revista de Teorie a Culturii, an I, nr. 2, 3, Iași, Alba-Iulia, 1944).
Arădenii, prin Pavel Mercea Mercescu, au eternizat memoria unor mari personalități literare care au slujit Pantheonul Culturii românești, printre care și Lucian Blaga. În preajma Castelului Csernovici străjuiește Aleea Poeților, ca un omagiu a sculptorului măcean Pavel Mercea Mercescu. Grupul statuar a fost amenajat în 1990 (Eminescu a fost depus ca monument în 9 iulie 1995). Busturile poeților ardeleni încununează privirile: Aron Cotruș, George Coșbuc, Octavian Goga, Alexandru Negură, Andrei Mureșanu și, evident, Lucian Blaga (din piatră artificială).
Bibliografie:
Iulian Negrilă, Scriitori români în actualitate, Editura Multimedia Internațional, Arad, 2003
Emil Șimăndan, coord., Vocația multiculturală a presei arădene, Editura Fundației „Ioan Slavici”, Arad, 2006
Album revista Tribuna, Cluj-Napoca, 1971.
Horia Medeleanu, Frumuseți de lângă noi, Editura Mirador, Arad, 2008
Al. T. Stamatiad, Salonul Literar (colecție, martie 1925 – mai 1926), Arad, 1926
Ion Bălu, Lucian Blaga, București, Editura Albatros, 1986
Ion Bălu, Viața lui Lucian Blaga, Fundația Culturală Libra, 4 volume, 1995-1999
Dimitrie Vatamaniuc, Lucian Blaga, 1895-1961. Biobibliografie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977
Au consemnat:
Florica R. Cândea, Carina A. Baba
Membre UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad