Ușor atipic Se petrec acum Zilele Trăim la maxim Izbânzi de vara Spânzurată Necenzurând tăișuri din coapsa Ta Iubite Era seara Noastră Când ai îmbrăcat Sarafan de umbre Peste trupul meu Scos la licitație Îmi trec prin vene Bezmetice Careuri Trișate Decolteuri Cerne timpul Seara din noi
Azi Iubite Îmi imaginez Că pot trișa Rana din picior Care îmi sufocă Pana și incantațiile Ariilor de la patefon Era să îmi cazi Gudurându-te tandru Pe niște capricii de ale mele Uitate pe culori Întrebând ce tablouri Se răsfață Printre Răspunsuri Însă Tu Iubite Îți iei la manșon Istețimea …
Este vremea Iubite Să ne creștem trupurile În iarba de coasă Să alungăm Ora din vara furtunilor Și blana de lup Să fim oameni Care fug de apocalipsă De furnici și greieri Cu o sticlă în mână Prin care se văd Bucurii Necazuri Întrupări și iarba înțeleaptă A culorii de …
Frunze se foșnesc Acum Când o viață Una Mă ia de mână Iubite Mă plimbă la râu Să îmi dreseze Pieptul plin de fructe Exotice Din umbra ta De cerb Se-ntrevede Curgerea de timp Anost Ai grijă Iubite E seară în noi Sacoșa celor o mie de nopți E deșartă …
Zăbovesc la tivul Apei Precum la tâmpla ta Iubite Și-mi prelungesc valuri De fiori La creștet Departe de noi E clepsidra unui fir de nisip Risipit în doruri Acum e rândul tău Iubite Să pietruiești În agate De sare Amfora depărtărilor
Mă simt atât de neimportantă În toate adevărurile Tale Iubite Îmi alung un singur gând De spini duri De muguri Din ochi Sclipesc rubine Ceți Ascunse Tu taci Ca din a codrilor fântână Irumpe La malul Meu Pergamentul Anilor Voiam să știu Dacă avem un adăpost Iubite Pe timp de …
Mi se face mintea Cioburi Când parcurg Înspre tine un drum Cu franjuri Iubite Pe pietre zidite Mototolesc Bulgări albi Să pot licări Unduirea ta Pe un mușchi Hoinar de păcate Iubite
La 15 ianuarie 1850, la Botoșani se năștea Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică din literatura română. Se cuvine ca la împlinirea a 170 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei românești să scoatem din uitare anumite aspecte ale vieții și operei acestuia. Picătură cu picătură, toate acestea pot …
Vara infinită Ca o poveste de vară, Cu pletele pline de rouă, Îngâni picături de noapte Pe umeri de val zdrențuit. Prin firide de scoici, Sculptezi, cu degetul mare Al piciorului drept, Tranșee pentru neliniștea mea aluzivă. Și-i soare, Și-i mare, Și-i vară iar. Aidoma verii aceea, În care te …
Urna memoriei arse Noaptea trecută, doar ce adormisem, când ți-am auzit pașii. Mergeai cadențat, ca o trupă de recruți, fără memorie, fără amintiri, fără sensibilități fade. Dăduseși buzna în visul meu, Ca o cântareață de operă care se grăbește spre cabină, Să-și refacă machiajul, Pentru cel de-al doilea act. Parcă …
